Marcela
Toti dorim sa fim iubiti ,iubirea da culoare vietii .,,Prietenul adevarat iubeste oricand si in nenorocire ajunge ca un frate''.I-ti doresc sa iubesti sincer si sa fii iubit cu adevarat......
________________________________________
• Povestea ochilor
Povestea ochilor

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din
cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor.
El era intotdeauna gata sa o ajute.
Intr-o zi ea i-a spus lui:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."
Intr-o zi cineva i-a donat retina de care avea nevoie ca sa vada. Cand bandajele au fost date jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a intrebat-o:
"Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"
Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta.
Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.
Prietenul ei a plecat; si a doua zi i-a scris o nota spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"

>>> Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.

Viata este un cadou!

Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca.
Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance.
Inainte sa-ti judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie.
Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant.
Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii.
Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.
Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Creatorului nostru.
Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeu ca esti in viata!
Fii recunoscator daca ai citit acest mesaj, ai un prieten care s-a gandit la tine!
o 5 zile in urma la 04:03
o 0 comentarii
o nici o evaluare
• Sa trăieşti cu ochii deschişi!
Într-o imagine din Călătoria Creştinului (Pelerinului) de John Bunyan era un om care grebla nişte vreascuri.
O singură ridicare a capului l-ar fi ajutat să vadă că cineva îi oferea o cunună.
Avem două alternative:
- să trăim cu capul plecat la vreascuri sau cu ochii în sus, acceptând cununa
- să trăim cu ochii închişi şi să nu vedem potopul de binecuvântări ce zilnic se revarsă asupra noastră, sau să avem ochii minţii şi inimii deschişi şi să vedem cât de mult ne iubeşte Domnul

- Cerem într-una binecuvântări fără să mulţumim pentru cele pe care deja le-am primit.
- Refuzăm binecuvantari pe care Domnul ni le oferă, filtrându-le prin înţelepciunea lumii şi prin vocea firii pământeşti.

Un cântec spune să-ţi numeri binecuvântările. Poate nu ar strica un exerciţiu real: la sfârşitul zilei să aşternem pe hârtie, ca sa nu uităm, care sunt binecuvântările pe care le-am primit în acea zi.
Ar fi multe pagini de umplut.
Dacă nu am putea scrie nimic sau foarte puţin atunci ar trebui să scriem cu litere mari: POCAINŢĂ.
Şi am putea să cântăm şi să ne rugăm fierbinte:
Deschide-mi ochii!
Vreau să Te văd Isus!
o 20 ianuarie 2010
o 1 comentariu
o nici o evaluare
• Alege sa nu te ingrijorezi
Matei 6:27 Dar cine dintre voi, ingrijorandu-se, poate adauga un cot la statura lui?

Multi Crestini sunt obisnuiti cu intrebarea retorica a lui Isus: "Dar cine dintre voi, ingrijorandu-se, poate adauga un cot la statura lui?" Dar nu multi dintre noi lasa cu adevarat acest lucru sa intre in inimile noastre si sa permita dragostei lui Dumnezeu sa ne elibereze de obiceiul nostru de a ne ingrijora.

Adevarul este ca, nicio cantitate de ingrijorare nu iti poate lungi viata sau adauga vreun lucru persoanei tale fizice. In schimb, ingrijorarea te priveaza de somn, sanatate si de multi ani buni. De fapt, doar atunci cand esti liber de ingrijorari poate ungerea lui Dumnezeu sa curga libera in tine, intarindu-te, vindecandu-te, restaurandu-te si adaugandu-ti.

O membra a bisericii, dupa ce a facut o mamografie, a aflat ca avea noduli in sani. La primirea raportului doctorului, ea a scris acest lucru pe raport: "Isus este vindecatorul meu. Eu imi primesc vindecarea. Eu sunt vindecata. Ma odihnesc complet in Dumnezeu."

A fost programata mai tarziu in cursul acelei zile pentru o biopsie in vederea determinarii tipului nodulilor, daca acestia erau maligni. Cumnata ei, care servea pranzul alaturi de ea in acea zi, a fost martora la atitudinea ei voioasa si libera de griji in timp ce isi servea pranzul.

Inapoi la clinica, aceasta sora pretioasa a stat printre alte doamne care erau si ele acolo pentru biopsiile lor. Acestea pareau foarte ingrijorate, asa ca a inceput sa Il impartaseasca pe Isus cu ele si s-a rugat pentru cateva dintre ele. Cand a venit randul ei si i s-a facut o scanare cu ultrasunete, doctorul a fost lasat perplex - scanarea ei nu a aratat nicio dovada a vreunui nodul!

Doctorul s-a retras pentru a se sfatui cu colega sa care descoperise nodulii la inceput. Uluiti, ambii doctori si-au demarat propriile investigatii. Au revenit la aceasta doamna doar pentru a-i spune: "Este un miracol!"

Prietene, atunci cand te ingrijorezi, tu de fapt crezi ca diavolul are puterea de a face incursiuni in viata ta de care Dumnezeu nu te poate proteja. Dar atunci cand refuzi sa te ingrijorezi, tu iti pui credinta in Dumnezeu. Ai mai multa incredere in dragostea si puterea Sa lucrand pentru tine decat in abilitatea diavolului de a te rani! Cand refuzi sa te ingrijorezi, dar alegi sa te odihnesti in lucrarea terminata a lui Cristos, vei privi manifestarea binecuvantarii tale. Tu vei privi miracolul tau!
Etichete: 89 comentarii | edit post
Marcela
"Rugăciune

Iisuse, Mântuitorul meu cel bun, mă înfior şi mă ruşinez găndindu-mă căt de mult ai umblat ca să mă trezeşti din somnul păcatelor. Mi-ai trimis chemări dulci, dar nu le-am ascultat... Mi-ai trimis chemări mai aspre, dar nu le-am priceput. Împresuratu-m-ai cu dragoste, dar eu am răspuns cu ticăloşie. Cu toate „ cheile" Te-ai apropiat de uşa inimii mele, şi eu pe toate le-am respins. Puteai să mă părăseşti, zicăndu-mi: Ticălosule, aşa răsplăteşti tu dragostea Mea?... Dar Tu nu m-ai părăsit, ci m-ai împresurat mereu cu dragostea Ta. Fiind împietrit în ticăloşie, ai deschis în faţa mea - printr-o boală grea -mormântul pieirii mele trupeşti şi sufleteşti. Abia atunci m-am îngrozit... Abia atunci mi-am dat seama că trăisem o viaţă pierdută, după care mă aştepta osânda veşnică... Abia atunci am alergat sub braţele Crucii Tale unde am aflat iertare şi viaţă.
Duhule Sfinte, trezitorule de viaţă! Îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să adorm în somnul pieirii celei veşnice, ci m-ai scuturat mereu pană m-ai trezit. Îţi mulţumesc că ai stăruit mereu cu darul şi harul Tău cel sfânt până m-ai scăpat, aplecăndu-mă la picioarele Crucii. Amin."
Marcela
altfel de cersetor Amurgul se lasa precum o cortina rosie peste orasul cu cladiri innegrite de smog, iar forfota incepu odata cu incheierea programului de lucru. Letitia iesi in graba pe usa biroului din mahon, schitand un zambet amabil catre ceilalti colegi. Stia ca amabilitatea face parte din rutina serviciului. Puse pe un umar geanta neagra din lac, cu doua barete prinse in clame de metal, iar pe celalalt brat trenciul cambrat de culoare cenusie. Era o fire vesela si degaja un aer boem mostenit de la tatal ei pictor. Ridica mana incinsa de un ceas auriu cu cadranul modern, patrat, si isi pironi ochii pe secundar care arata clipa de clipa scurgerea timpului. Oh, daca ai putea opri timpul in loc, gandi ea. Se duse catre fereastra intredeschisa de unde se itea o lumina
bsusyka sica: lumina obscura in holul lung al cladirii si zari copacii ce erau goliti de frunze iar crengile jilave de burnita de toamna tarzie. La coltul strazii vazu un batran in straie ponosite care cerea mila trecatorilor. Letitia se intreba: - Pentru acest batran, oare, timpul conteaza? Il stia de cand venise cu recomandarea pentru angajare. Fata lui ridata cu niste ochi in care licarea o lumina speciala, umil si parca stingherit de situatia lui de a apela la bunavointa oamenilor, emana multa caldura. Tanara se cauta in buzunare pentru ceva maruntis cu un gest de milostenie, dar observa fata batranului care se ridica spre ea cu un aer care ii era familiar.
bsusyka sica: Nu, nu era ca ceilalti, isi zise. Nu era de meserie cersetor. Gandul acesta avea sa ii persiste mult timp in minte. Batranul remarca miscarea fetei de uimire a Letitiei si isi lasa ochii in pamant rusinat de gandul citit din mintea fetei. Letitia scotocind precipitat prin buzunar nu stia ce sa mai faca, caci mai erau cativa pasi pana la batranul pe care vroia sa il cinsteasca cu cativa banuti si nu gasea nimic in buzunarul larg ca un burduf. Batranul cu ochii ageri schita un zambet larg ca si cum si-ar fi vazut o nepoata si ii spuse: - Lasa fata tatii, Domnul va sa vada gestul tau ! Mergi in pace !
bsusyka sica: Fetei ii trecu un fior la aceste vorbe pline intelepciune si de blandete ale batranului. Bajbai cateva scuze nestiind cum sa reactioneze. Se grabi multumind in gand pentru indemnul batranului si se indrepta catre cladirea unde va avea sa lucreze. Acolo de unde il priveste acum pe acest batran. "Batranul intelept"
bsusyka sica: SPOVEDANIA SOACREI O creştină s-a dus la duhovnicul ei să se spovedească. Acolo, la biserică, părintele a întrebat-o cu blândeţe: - Ia spune, soră Tincuţa, ce-ai mai păţit? - Părinte, mărunţişuri din astea. Eu stau, precum ştiţi, cu soacra mea în casă şi cele mai multe păcate le fac din cauza ei. Am minţit, părinte; să vedeţi cum. Într-o zi a venit o vecină şi a întrebat de soacră-mea. Voia să-i ceară un ciur de mălai, iar eu i-am spus că nu e acasă, căci asta bătrână o face pe milostiva şi dă din ale noastre. N-avem nici noi părinte. Aşa că, din cauza ei am minţit. - Înţeleg, zise părintele. Altceva? - Părinte, m-am certat cu soţul, tot din cauza ei. Zice că bărbatul meu este şi băiatul ei şi că trebuie s-o mai ajute şi pe ea. Dar are pensie de la CAP, baba. E şmecheră,
bsusyka sica: Iar dumneata vii altădată, când te-o mustra conştiinţa pentru păcatele proprii. Dacă i se potriveşte şi altei „Tincuţe” istorioara aceasta, o rog să nu se supere şi să nu se mânie… din cauza mea, care mai rău ca o soacră vă tot pisez cu poveşti din astea...
Marcela
Pilde cu tâlc 17
Păstorul cel credincios
Povestea spune că: orice lucru are mai multe înţelesuri,
un gest frumos nu trebuie demolat de dragul adevărului,
fiecare om are adevărul lui,
iluzia protejează când adevărul ar putea zdrobi,
interpretăm realitatea pe măsura sufletului nostru.
Călătorind prin ţară, Moise întâlneşte un păstor şi rămâne cu el câteva zile, ajutându-l să-şi pască turma. La sfârşitul fiecărei zile, păstorul lua într-un blid, cel mai bun lapte, pe care îl aşeza, departe de locul de înnoptat, pe o piatră.
–Pentru ce pui laptele acolo? a întrebat Moise.
–Este lapte pentru Dumnezeu! a răspuns cu veneraţie păstorul.
Mirat Moise cere lămuriri:
–Cum aşa?
–În fiecare seară iau laptele cel mai bun şi-l dau ofrandă lui Dumnezeu!
Văzând simplitatea omului, Moise a zâmbit şi l-a întrebat foarte serios :
–Şi Dumnezeu îl bea?
–Da! a exclamat sigur de sine păstorul. Dumnezeu bea laptele, pe care i-L ofer!
Moise se hotărăşte să lumineze pe sărmanul naiv:
–Dumnezeu este Spirit Pur, El nu cunoaşte setea şi foamea şi nu are nevoie deloc nevoie de laptele tău.
–Eu găsesc dimineaţa, blidul gol şi cu siguranţă, Dumnezeu îşi potoleşte setea cu acest lapte...
–Nu Dumnezeu bea laptele tău! La noapte să veghem vasul, să vedem cine bea laptele.
Convins că Dumnezeu bea laptele şi curios să vadă aceasta, cu proprii ochi, păstorul se aşează împreună cu omul străin la pândă. În toiul nopţii, la lumina lunii, păstorul vede cum un animal micuţ se apropie de blid şi bea laptele lăsat pentru Dumnezeu.
Dimineaţa, foarte trist, cu faţa întunecată şi inima strânsă, păstorul îi dă dreptate lui Moise..
–Ai avut dreptate, o vulpe bea laptele meu!
În noaptea următoare, Dumnezeu, i se arată lui Moise şi-i spune:
,,Moise, este adevărat că sunt Spirit Pur, dar am primit cu bucurie ofranda de iubire a păstorului şi neavând trebuinţă de acel lapte, îndreptam într-acolo micul animal înfometat, care avea atâta nevoie. Tu ai lăsat animalul fără hrană, pe om fără bucuria şi liniştea că Eu îi primesc curata şi smerita ofrandă, iar pe Mine, fără iubirea cuprinsă în gestul omului...
Spunem povestea: aceluia care de dragul adevărului răneşte oamenii,
cuiva care crede că e singurul care ştie adevărul,
,,realistului" care ucide iluziile oamenilor.
Taina Adevărului
Povestea ne arată: deosebirea dintre înţelepciune şi inteligenţă, complexitatea alcătuirii lumii, limitele şi subiectivismul cunoaşterii noastre.
Aflat pe cale, prin pustie, Moise s-a oprit să se odihnească, sub un tufiş, nu departe de o fântână. Un alt drumeţ s-a oprit să se răcorească. Când s-a aplecat să bea apă, călătorului i-a căzut punga cu bani, de la cingătoare şi fără să bage de seamă că a pierdut punga, omul a plecat din nou la drum.
La scurt timp, după aceea a sosit un al doilea călător. El a văzut de îndată punga cu bani. A luat-o, bucuros nevoie mare, a privit în toate părţile şi pentru că nu avea cui s-o înapoieze, a băut apă şi a plecat mai departe.
Puţin mai târziu un al treilea om s-a oprit la fântână. El a băut apă îndelung, s-a răcorit şi apoi s-a tras la umbră, lângă fântână şi a adormit, căci era foarte ostenit.
După o vreme, primul călător a descoperit, că-i lipsea punga şi dându-şi seama că numai la fântână o putea pierde, s-a întors degrabă. Furios l-a trezit pe cel, care dormea şi i-a cerut punga cu bani. Cum acela nu ştia nimic despre punga cu bani, s-au luat la ceartă, iar cel ce pierduse banii, l-a omorât pe cel de al treilea călător. Apoi a plecat la drum supărat.
Martor nevăzut la toate acestea Moise, foarte nedumerit i-a strigat lui Dumnezeu:
–Vezi, de aceea nu cred oamenii în tine! Este prea mult rău şi nedreptate în lume! De ce a trebuit ca primul călător să piardă banii şi apoi să devină ucigaş? De ce a trebuit ca al doilea să găsească punga şi crezând-o un dar ceresc, să plece cu ea? Al treilea era cu totul nevinovat, de ce a trebuit să moară?
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
–Îţi mai explic o singură dată, dar n-o voi face la fiecare pas. Primul om era fiul unui hoţ, care îl furase pe tatăl celui de al doilea călător, care găsind punga, n-a luat decât ceea ce i se cuvenea. Al treilea era un ucigaş, care îşi ascunsese aşa de bine fapta, încât n-ar fi fost niciodată descoperită de oameni şi care astfel şi-a primit pedeapsa. Totdeauna există un sens şi justeţe în tot ceeace se întîmplă, chiar şi atunci, când tu nu le vezi, ori nu le înţelegi.
Credinţa în adevărul şi dreptatea lui Dumnezeu este taina pătrunderii Adevarului din jurul nostru...
Spunem povestea: melencolicului, pesimistului,
celui ce a renunţat la speranţă,
cuiva care vede numai răul din jur,
acelui ce nu înţelege sensul răului,
când vrem să explicăm înţelepciunea organizării lumii,
omului aflat în necaz.
Smerenia
Povestea vorbeşte despre smerenie, strădanie, credinţă.
Un călugăr tânăr îl tot iscodea pe un frate mai bătrân despre toate cele:
–Spune părinte, rogu-te, ce este smerenia?
–Smerenia, fiule, este cununa de pietre scumpe a călugărului.
–Şi ce se face pentru câştigarea smereniei?
–Smerenia se câştigă, când te-ai deprins propriile păcate să le vezi, să le cunoşti, să te războieşti cu ele, să scapi de ele. Iar de păcatele altora să nu iei în seamă...
Etichete: 0 comentarii | edit post
Marcela
Fiecare zi este o şansă de a investi în mine.

Rugăciunea zilei:
Doamne, nu trăim în ţara perfectă, dar avem atâtea avantaje de care putem beneficia. Dă-ne înţelepciunea de a şti să ne folosim de ele.
Citatul zilei:
Aldous Huxley: "Orice om care ştie să citească deţine puterea de a de dezvolta, de a-şi multiplica faţetele existenţei, de a-şi face viaţa mai plină, mai semnificativă, mai interesantă."
Bancul zilei:
Un african, după ce se întoarce din România este întrebat:
- Cum ţi s-a părut iarna acolo?
- Ei, cea verde - mai merge, dar cea albă - e rău de tot.
Mă ambiţionez să mă descurc, nu să mă vaiet şi să mă plâng.
Etichete: 0 comentarii | edit post
Marcela
Ce este smerenia?
Smerenia, intalnita cu adevarat numai in religia crestina, este virtutea prin care crestinul recunoaste ca toate darurile si insusirile sale bune le-a primit de la Dumnezeu si de aceea nu se mandreste cu ele. “Ce ai, pe care sa nu-l fi primit; iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit?” (I Cor. 4, 7). Dar pentru ca, pe langa insusiri bune, fiecare om are si slabiciuni, smerenia mai cere ca fiecare sa-si recunoasca si slabiciunile sale, precum si sa recunoasca in acelasi timp si partile bune ale aproapelui.
Asadar, smerenia nu se impotriveste cinstirii si dragostei de sine. Dimpotriva, cu cat crestinul este mai patruns de inalta vrednicie a firii sale si de inaltimea chemarii sale, cu atat mai mult el va sti sa pretuiasca si darurile date de Dumnezeu lui si aproapelui, recunoscandu-si totodata atat slabiciunile sale, cat si dependenta sa intru toate de Dumnezeu.
Este smerenia necesara mantuirii?
Da, pentru ca fara smerenie nu poate avea loc lucrarea eficienta a harului dumnezeiesc, nici credinta desavarsita, nici rugaciunea cuviincioasa, nici pocainta adevarata si nici staruinta in bine. Astfel, smerenia este una dintre cele mai alese virtuti crestine, fiind cu drept cuvant numita temelia lor. Asa, de pilda, credinta este smerenie a mintii; ascultarea, smerenie a voii; pocainta, smerenie a poftelor si a patimilor.
De aceea Mantuitorul si Sfintii Apostoli indeamna cu multa staruinta, prin cuvant si pilda, la impodobirea cu virtutea smereniei: “Invatati-va de la Mine, ca sunt bland §i smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre” (Matei 11, 29), spune Mantuitorul, Care, Dumnezeu fiind, S-a smerit intr-atat incat a luat chipul neputintei noastre si S-a facut om. El a trait o viata plina de lipsuri, urmarind implinirea lucrarii de mantuire a oamenilor, iar nu stralucirea trecatoare a vietii pamantesti. De aceea si Sfantul Apostol Petru indeamna la smerenie, spunand ca “Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har” (I Petru 5, 5). Pilde alese de smerenie gaseste crestinul in viata Maicii Domnului si a celorlalti sfinti.
Care sunt insusirile smereniei?
Smerenia crestina trebuie sa fie: 1) Curata, adica sa porneasca cu adevarat din inima; altfel ea este fatarnicie si mandrie tainuita; 2) Sa fie unita cu adevarata cinstire si dragoste de sine si cu increderea in Dumnezeu; altfel ea este slabiciune vinovata; 3) sa se arate prin fapte si sa fie statornica in toate imprejurarile; altfel ea nu are nici o valoare morala.
Care sunt roadele smereniei?
Roadele cele mai de seama ale smereniei sunt: 1) Ascultarea de Dumnezeu si recunostinta fata de El; 2) Cainta pentru pacate si dorul dupa conlucrarea cu harul sfintitor (I Petru 5, 5); 3) Pacea sufletului (Matei 11, 29); 4) infranarea imboldului dupa laude si mariri desarte; 5) Cinstirea, dragostea, dreptatea si ingaduinta fata de aproapele.
Care sunt mijloacele pentru castigarea smereniei?
Mijloacele potrivite pentru castigarea smereniei sunt: 1) Rugaciunea pentru dobandirea ajutorului lui Dumnezeu; 2) Luarea aminte la invatatura Mantuitorului, la pilda vietii Sale si a sfintilor; 3) Cunoasterea adevarata de sine, caci cine se cunoaste bine pe sine si isi cunoaste insusirile sale bune, dar si slabiciunile si pornirile sale patimase si are vointa sa le stapaneasca, poate evita faptele rele si starui in cele bune.
Care sunt pacatele impotriva smereniei?
Pacatele impotriva smereniei se cuprind in mandrie, adica in patima de a se inalta pe sine peste masura, din care rasar multe alte rele. “Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har” (I Petru 5, 5). Caci, pe cand mandria este moartea virtutilor, smerenia este moartea pacatelor si viata virtutilor.
Pacat impotriva smereniei este si injosirea credinciosului, prin folosirea darurilor primite de la Dumnezeu pentru lucruri nefolositoare
Marcela
PARACLISUL SALVARII SUFLETELOR DIN IAD DE CATRE CEI SAPTE SFINTI ARHANGHELI: MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL
Preotul face obişnuitul început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Apoi:
Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori). Slava... Si acum...
Veniţi sa ne închinam Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi sa ne închinam si sa cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi sa ne închinam si sa cădem la însuşi Hristos, Împăratul si Dumnezeul nostru.
Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, asculta cererea mea, intru credincioşia Ta; auzi-mă, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tău, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu si viata mea o calcă in picioare; făcutu-m-a sa locuiesc in întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul in mine si inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, ca a slăbit duhul meu. Nu-ti întoarce fata Ta de la mine, ca sa nu mă asemăn celor ce se pogoară in mormânt. Fa sa aud dimineaţa mila Ta, ca la Tine mi-i nădejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă sa fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun sa mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei si pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul si s-au arătat noua. Bine este cuvântat, cel ce vine intru numele Domnului (de 3 ori).
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii si smeriţii, si sa cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi si ne ajuta; sârguieşte ca pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai in desert, ca numai pe tine te avem ajutătoare. (de doua ori)

Slavă... Si acum...

Nici odinioară nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, ca de nu ai fi statut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit pana acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, ca tu mântuieşti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, si după mulţimea indurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos ma spală de fărădelegea mea si de păcatul meu mă curăţeşte. Ca fărădelegea mea eu o cunosc si păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit si rău înaintea Ta am făcut, ca sa fii îndreptăţit intru cuvintele Tale si sa biruieşti când vei judeca Tu. Ca iată intru fărădelegi m-am zămislit si in păcate m-a născut maica mea. Ca iată adevărul ai iubit; cele nearătate si cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curăţi; spăla-mă-vei si mai vârtos decât zăpada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fata Ta de către păcatele mele si toate fărădelegile mele şterge-le. Inima curata zideşte intru mine, Dumnezeule si duh drept înnoieşte intru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fata Ta si Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale si cu duh stăpânitor ma întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege caile Tale, si cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-ma de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunăvoirea Ta, Sionului, si sa se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău vitei.

PSALMUL 95:

1. Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi Domnului tot pământul.
2. Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mântuirea Lui.
3. Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui;
4. Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai presus decât toţi dumnezeii.
5. Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut.
6. Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în locaşul cel sfânt al Lui.
7. Aduceţi Domnului, seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui.
8. Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.
9. Să tremure de faţa Lui tot pământul. Spuneţi între neamuri că Domnul a împărăţit,
10. Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare întru dreptate.
11. Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul, să se zguduie marea şi toate cele ce sunt întru ea; să se bucure câmpiile şi toate cele ce sunt pe ele.
12. Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.
13. Judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele întru adevărul Său.

Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat cel ce vine in Numele Domnului!( se zice de 3 ori pe glasul al doilea).
Urmatoarele trei Tropare pe glasul al 4-lea:
I. Catre Sfintii Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL acum sa ne rugam noi smeritii sis a strigam din tot sufletul zicand: Sfinti Voievozi ai ostirilor ceresti ajutati-ne noua si tuturor dreptmaritorilor crestini salvand din iad toate sufletele celor oropsiti care au ajuns la chinuri grele.
II. Din tot sufletul nostrum de crestini sa strigam catre Sfintii Arhangheli pentru a ne apara de vrajmasii vazuti si nevazuti, dar si pentru a salva sufletele rudelor noastre din toate chinurile iadului.
III. Binecuvantate s afie intru toti vecii Sfintele Ostiri ceresti conduse de Arhanghelii MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL caci pot apara si vindeca pe toti crestinii iubitori de Dumnezeu dar ne si pot salva sufletele rudelor sau ale tuturor crestinilor din toate categoriile iadului.
Slava Tatalui, si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si in vecii vecilor. Amin.
PSALMUL 96
1. Domnul împărăţeşte! Să se bucure pământul, să se veselească insule multe.
2. Nor şi negură împrejurul Lui, dreptatea şi judecata este temelia neamului Lui.
3. Foc înaintea Lui va merge şi va arde împrejur pe vrăjmaşii Lui.
4. Luminat-au fulgerele Lui lumea; văzut-a şi s-a cutremurat pământul.
5. Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, de faţa Domnului a tot pământul.
6. Vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele slava Lui.
7. Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor.
8. Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui; auzit-a şi s-a veselit Sionul
9. Şi s-au bucurat fiicele Iudeii, pentru judecăţile Tale, Doamne.
10. Că Tu eşti Domnul Cel Preaînalt peste tot pământul; înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii.
11. Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele cuvioşilor Lui; din mâna păcătosului îi va izbăvi pe ei.
12. Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie.
13. Veseliţi-vă, drepţilor, în Domnul şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui!
CANONUL SFINTILOR ARHANGHELI
CANTAREA I
IRMOS: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Fiind inconjurati de multe ispite si cautand scapare, din multele noastre nevoi, catre Voi Sfintilro Voievozi strigam pentru a ne ajuta pe noi toti, dar si sufeletele care sint in grelele chinuri ale iadului.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Toti sintem tulburati de multe ispitiri venind de la potrivnicii nostri, de aceea alergam la voi preaminunatilor Voievozi Ceresti, ca sa izbaviti pe toti cei care sint in toate categoriile de chinuri din adincurile iadului.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
La voi cautam protectie si izbavire, Sfintilor Arhangheli, caci multe duhuri sint care nu se supun Domnului Dumnezeu si ne impiedica pe noi in toate zilele cu lucrarea lor nedreapta, ispitind pe toti crestinii spre a-i duce in locurile intunecoase cele de nedescris.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Necajiti sufleteste si trupeste sintem noi crestinii, de aceea cerem ajutorul Sfintilor Arhangheli si al tuturor sfintilor ingeri si ai cetelor ceresti ca sa izgoneasca duhurile rele din intunericul d epe unde au venit spre a nu mai ispiti omenirea cu lucrarea lor.

CANTAREA III
IRMOS: Doamne Cel ce ai făcut cele de deasupra Crugului ceresc şi ai zidit Biserica Ta , Tu pe mine mă întăreşte ,Unule Iubitorule de oameni.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Aparatori ai crestinilor si al intregii comunitati sinteti Voi, Sfinti Arhangheli, impreuna cu ostirile voastre ceresti cele minunate, preabinecuvantate, drept pentru care va rugam sa ne ajutai si pe noi si pe toti urmasii nostri dar si pe cei care au trecut la cele vesnice.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Conlucratori in Sfanta Imparatie a Cerurilor fiind impreuna cu toti sfintii, ajutati-ne pe noi la lucrarea cea buna si sfanta, cat si pe urmasii nostri cei binecuvantati, spre a salva tot ce poate din greleel chinuri ale imparatiei intunericului.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Sfintii Ingeri slujeau lui Iisus in timpul misiunii Sale divine, de propovaduire a sfintei Evanghelii pe pamint, iar voi Sfintilor Arhangheli, ajutati-ne pe noi acum si pe toti cei ce va cer ajutor spre a salva sufletele din adancurile de nedescris ale intunericului.
Si acum si purururea si in vecii vecilor. Amin.
Binecuvantatii ucenici ai Domnului Iisus ii vedeau pe Sfintii Ingeri in jurul Mantuitorului si acest adevar a fost scris de sfintii Apostoli in sfintele lor lucrari crestine.
Stihiri, glasul al 2-lea:
I. Sfintilor Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL impreuna cu ostirile ingeresti pe care cu cinste le conduceti, aparati-ne pe toti care sintem impresurati de duhuri rele, alunga-le departe de noi.
II. Cautati cu milostivire catre noi care sintem Robii Tai, si indeptati-ne pe noi pe calea cea buna si sfanta, iar pe cei adormiti salvati-i din iad.
ECTENIA MILEI(SE CITESTE DE CU EVLAVIE ORI SE CANTA)
I. Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, te rugam auzi-ne si ne miluieste!
II. Doamne miluieste(de 3 ori)!
III. Pentru intarirea si reunificarea intregii biserici crestine de peste tot pamantul in una soborniceasca si apostoleasca biserica, Domnului sa ne rugam.
IV. Doamne miluieste(de 3 ori)!
V. Inca ne rugam pentru toti fratii nostri, pentru toti cucernicii, si dreptmaritorii crestini, si pentru toti cei de fata(Numele celor pomeniti), pentru sanatatea si mantuirea lor.
VI. Doamne miluieste(de 3 ori)!

ECFONIS
Ca milostiv si iubitor de oameni esti Doamne dumnezeule, si Tie Slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.
SEDEALNA
Cei ce santeti Voievozi ai ostirilor ceresti, si stati inaintea Sfantului Tron Divin, aparati-ne d etoata lucrarea cea rea a duhurilor intunecate, aparati-ne de toate bolile si de toti dusmanii nostri vazuti si nevazuti.
CANTAREA IV
IRMOS: Am auzit Doamne Taina randuielii Tale, am inteles lucrurile Tale si am preaslavit dumenzeirea Ta.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Conducand ostile ceresti puteti indeplini misiuni sfinte dar sa si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Pe toti cei botezati in numele tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, care au ajuns la cele vesnice si au ajuns la chinuri ajutati-i sa scape cu rugaciunile si milosteniile celor binecuvantati, dar si mila cereasca a Domnului Iisus Hristos.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Tot felul de daruri minunate si tot felul de vindecari precum si multe inspiratii sfinte ne puteti da noua crestinilor de acum caci cu credinta va iubim duhovniceste.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Zid si liman de izbavire esti pentru noi crestinii sint ostile ingeresti ce sint conduse cu strasnicie de marii Arhistrategi MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL care ne pot ajuta pe noi, dar sip e cei care au trecut la cele vesnice si nu au ajuns la ceruri.
CANTAREA V
IRMOS: Lumineaza-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale, si cu Lumina Ta divina, pacea Ta da-ne-o noua, Unule iubitorule de oameni.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
In lucrarea voastra cea minunata impreuna cu a ingerilor din Ostirile voastre cele ceresti ne puteti da noua mare ajutor, umpland sufletele noastre de bucurie.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Daruri mari au adus Sfintii Arhangheli si Sfintii Ingeri oamenilor, ca multi au fost izbaviti de la moarte, de boli cumplite si din robia altora, dar si din grele munci ale iadului.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Din porunca Divina, Sfantul Arhanghel Mihail, s-a aratat cu sabia scoasa in fata lui Valaam care vazandu-l a cazut d efrica cu fata la pamnint.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Sfantul Arhanghel Rafael Voievodul Ostirii Ingerilor Vindecatori l-a insotit pe Tobie pina al Media a izbavit-o pe Sara, fata lui Raguel de un demon, a legat duhul cel rau, a inlesnit casatoria lui Tobie cu Sara, si l-a invatat pe acesta cum sa-si tamaduiasca tatal, apoi i-a spus:
Bun lucru e a binecuvanta pe Dumnezeu, si preainalt Numele Lui si a vesti slavind faptele Lui.
Taina Regelui se cuvine sa o pastrezi , iar lucrurile lui Dumnezeu, este de lauda sa le vestesti. Faceti binele si raul nu va ajunge.
CANTAREA VI
IRMOS: Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune necazurile mele, ca s-a umplut sufletul mea de greutati si viata mea d eiad s-a apropiat, si ca Iona ma rog Tie:Dumnezeule din stricaciuen scoate-ma.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Firea noastra cea plina de pacate poate fii izbavita prin lucrarea sfintilor Arhangheli asa cum a izbavit pe Isaac de la jertfire.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Mari minuni au facut si mai pot face Sfintii Ingeri si Arhangheli asa cum a fost arsa jerfa lui Manoe, ori cum a fost salvata Manastirea Dochiarului de la innundatie.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Slavind pe Dumnezeu toate Ostirile Ceresti impreuna cu Sfintii Arhangheli canta:Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Savaot, plin este cerul si pamintul de marirea Ta, iar noi aici pe planeta frumoasa ne rugam pentru a fii izbavite sufletele de la chinurile vesnice.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Sfantul Ierarh Ioan Gura de Aur stand la masa cu 12 oameni a vazut un tanar foarte frumos pe care l-a intrebat:
- Ia spune tinere cum te cheama? Iar tanarul acela fiind un Inger a zis: Numele meu este MINUNAT si s-a ridicat in Sfanta Imparatie a Cerurilor, drept pentru care si noi dorim sa fie salvate cat mai multe suflete din stapanirea iadului.
ECTENIA SALVARILOR SFINTE:
Cu pace Domnului sa ne rugam: Doamne miluieste.
Pentru pacea de sus si pentru salvarea rudelor noastre, din chinurile iadului, Domnului sa ne rugam.
Doamne miluieste.Pentru ca sa ne trimita noua Domnul Dumnezeu un Sfant Inger vindicator spre a ne salva toate rudele noastre, din adancurile iadului, Domnului sa ne rugam: Doamne miluieste!
Pentru alungarea tuturor duhurilor rele din trupuril noastre si din sufletele noastre, Domnului sa ne rugam: Doamne miluieste!
Pentru toti robii lui Dumnezeu care au trecut la cele vesnice si sint in chinurile iadului, pentru scoaterea lor din acea stare, Domnului sa ne rugam: Doamne miluieste(12 ori).
ECFONIS
Ca milostiv si iubitor de oameni esti Doamne Dumnezeule si Tie Slava iti inaltam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
PROCHIMEN(glasul al 2-lea)
Cel ce faci pe ingerii Tai, duhuri sip e slugile Tale para de foc, miluieste-ne pe noi.
Stih: Inchinati-va Domnului toti Ingerii Lui, inchinati-va Domnului toate puterile Lui.
APOSTOLUL
Intelepciune!
Din epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iuda Tadeul.
Fratilor!
Voiesc sa va duc aminte voua celor ce ati stiut odata toate acestea, ca Domnul dup ace a izbavit pe poporul Sau, din pamantul Egiptului, a pierdut dupa ceea pe cei ce nu au crezut. Iar pe Ingerii care nu si-au pazit vrednicia si au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari. Tot asa Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor care in celasi chip ca acesta s-au dat la desfranare si au umblat dupa trup strain, stau inainte ca pilda, suferind pedeapsa focului vesnic. Asemenea deci si acestia visand, pangaresc trupul si hulesc maririle(ceresti).\
Dar Lihail Arhanghelul cand se impotrivea diavolului, certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, nu a indraznit sa aduca judecata de hula ci a zis:” Sa te certe pe tine Domnul!”
Acestia insa defaima, cele ce nu cunosc, iar cele ce - ca dobitoacele necuvantatoare stiu din fire, intru acestea isi gasesc pieirea.
Pace Tie...
Si Duhului Tau. Aliluia. Aliluia. Al;iluia.
PROCHIMEN(glasul al 7-lea)
Asculta Doamne si vezi pe poporul nostrum cel dreptcredincios.
Stih: Laudati pe Domnul, toate slugile Lui, laudati-L pe El toate puterile Lui.
EVANGHELIA
Intelepciune drepti din Sfanta Evanghelie de la Matei(Matei 28:2-8) sa ascultam:
2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. 3. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. 5. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. 6. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. 7. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă. 8. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
Slava Tatalui si Fioului si Sfantului Duh.
Parinte, Cuvinte si Duhule Sfinte, Treime Sfanta curateste multimea pacatelor noastre.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Pentru rugaciunile Sfintilor Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL si ale tuturor Ostirilor Ceresti, ale tutror sfintilor si a Sfintei Fecioare Maria curateste Doamne multimea pacatelor noastre si salveaza din adancurile iadului pe toti.
Stih: Miluieste-ma Dumnezeule dup amare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.
Urmatoarele trei Tropare pe glasul al 6-lea:
I. Sfintilor Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL nu ne lasati pe noi ajutorului omenesc caci dusmani vazuti si nevazuti sint foarte fatarnici si vicleni.

II. Toti crestinii care alearga spre al vostru ajutor nu-i lasati in necazuri ci aparatii cu puterea voastra cea cereasca si cu toti ingerii din sfinte;e voastre Ostiri ceresti.
III. Sfintilor si preaminunatilor Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL car econduceti cu maiestrie Ostirile Ingeresti va rugam sa salvati din chinurile iadului pe toti cei care sint in acele munci amarnice.
Slava Tatalui, si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si in vecii vecilor. Amin.
CANTAREA VII
IRMOS: Tinerii care au mers oarecand in Babilon cu credinta in Preasfanta Treime, vapaia cuptorului au calcat-o cantand: Dumnezeul Parintilor nostri, Bine esti cuvantat.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Cand Domnul Iisus a fost prunc, Imparatul Irod a vrut sa-l ucida, insa Domnul Savaot a pus un sfant inger ca sa-l instiinteze pe dreptul Iosif Protectorul. Sfantul Inger s-a dus la el si a spus: “Scoala Iosife, ia pruncul sip e fecioara si fugi in Egipt”, iar acuma va rugam sa salvati sufletele chinuitilor din toate treptele iadului.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
In vedenie s-au aratat Sfintii Arhangheli preminunatilor parinti pustnici si ierarhi, aratandu-le a doua venire a Domnului Iisus Hristos.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Inger de intarire a venit la Domnul Iisus Hristos cand era in gradina Ghetseimani si plangea cu lacrimi de sange, spre a-L intari Dumnezeieste iar noi cerem ajutor ingeresc spre a salva toate sufletele care sint chinuite in adancurile iadului.
Si acum si pururea si in veci vecilor. Amin.
Sfintele Personalitati ceresti care s-au vazut la mormantul Domnului Iisus Hristos au lovit pe starjeri cu energia lor cea sfanta, lasandu-i ca morti iar femeile mironosite le-au vorbit cu demnitate cereasca si credinta si sfanta nadejde.
CANTAREA VII
IRMOS: Pe Imparatul Ceresc sa-L laudam noi credinciosii si sa I ne inchinam cantando-I si Preainaltandu-L intru toti vecii.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Sfantul Ierarh Nifon al Constantiei a vazut in vedenie pe Sfintii Arhangheli impreuna cu ostirile lor cele minunate iat noi ne rugam cu smerenie ca sa fie salvate toate sufletele din toate categoriile de chinuri al intunecatului iad.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
In timpul vechilui testament o intreaga ostire asiriana (a fostului regat sisrian) a fost taiata de Sfantul Arhanghel Mihail cu ingerii din Sfanta sa ostire cereasca iar noi ne rugam ca sa fie alungate toate duhurile rele care inspira omenirea la rautati.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe intreaga Dumnezeire vesnica, pe toate Sfintele Ostiri Ceresti impreuna cu toti cei din ceruri care ne apara pe noi si pot salva din iad pe toti oropsitii.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Sa laudam pe Sfintii Arhangheli sip e Sfintele lor Ostiri ceresti pentru apararea, intrajutorarea, vindecarea si izgonirea tuturor vrajmasilor nostril vazuti si nevazuti.
CANTAREA IX
IRMOS: Cu adevarat pe Tine te marturisim Preasfant aTreime ca esti Dumnezeirea cea adevarata si vrednica de preamarire intru toti vecii.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Minunatilor Arhangheli impreuna cu preaminunatele si sfintele Personalitati Ceresti ajutati-ne si salvati pe cei din iad, pentru rugaciunile celor binecuvantati din Ceruri si de pe Pamant.
Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Inimile voastre se pot umple de bucurie vazand ajutorul vostru si al tuturor Ostirilor Ceresti dat pentru noi si pentru toti cei care il iubesc pe Dumnezeu si ne straduim sa intelegem pe toate cele bune dandu-ne seama de chibzuinta voastra cea cereasca.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Stand in fata Dumnezeirii Tale, Sfintii Arhangheli isi acopera fetele cu aripile lor cele sfinte datorita marii straluciri Divine iar noi auzind acestea sa ne smerim sis a cerem iertarea pacatelor noastre.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin
CATAVASIE
O Prealuminatilor Voievozi ai Sfintelor Ostiri Ceresti fiti buni si Ingaduitoari cu noi crestinii. Indrumati-ne , aparati-ne , vindecati-ne si faceti tot ce este bine pentru ridicarea noastra duhovniceasca si pentru salvarea celor oropsiti din toate chinurile iadului.
LAUDELE SFINTILOR ARHANGHELI (glasul al 6-lea)
I. Cu ce cantari de laude vom incununa noi crestinii pe Sfintii Arhangheli care asculta de poruncile Divine, aratandu-se celor alesi si indreptandu-le calea spre bine(2 ori).
II. Cu ce podoabe de cantari vom incununa pe toti Sfintii Arhangheli care slujesc necontenit dumnezeirii cantand cantece rasunatoare de slava sfanta(de 2 ori).
III. Cu ce mangaietoare cantari vom incununa pe marii Arhistrategi care cu cea mai mare cinste si demnitate ii apara pe crestini de toate relele si de toti dusmanii?
IV. Cu ce flori duhovnicesti vom incununa pe Sfintii Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL pe soboarele si Ostirile lor care necontenit fac lucrare spre apararea noastra si lauda Domnului Dumnezeu dar si pentru salvarea tuturor chinuitilor din iad.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Veniti toti pamantenii sa aducem laude Sfintilor Arhangheli care se roaga, ne apara, ne vindeca ori ne indruma pe noi impreuna cu toate Ostirile lor cele minunate si binecuvantate de Atotputernicul Domn Savaot.
DOXOLOGIA(SLAVOSLOVENIA)
Slava Tie, Celui ce ne-ai aratat noua lumina!
Slava intru cei de sus lui Dumnezeu sip e pamant pace, intre oameni bunavoire.
Laudamu-Te , bine Te cuvantam, ne inchinam Tie, slavimu-Te, iti multumim Tie, pentru slava Ta cea mare.
Doamne Imparate Ceresc, umnezeule, Parinte Atotiitorule, Doamne Fiule, Unule nascut si Duhule Sfinte.
Doamne Dumnezeule, mieluselul lui Dumnezeu, Fiul Tatalui, Cel ce ridici pacatul lumii, miluieste-ne pe noi.
Primeste rugaciunea noastra, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si ne miluiesti pe noi. Ca Tu esti Unul Sfant, Tu esti Unul Domn Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal. Amin.
In toate zilele bine te voi cuvanta si voi lauda numele Tau in veac si in veacul veacului. Invredniceste-ne Doamne, in ziua aceasta fara de pacat sa ne pazim noi.
Bine esti cuvantat Doamne dumnezeul parintilor nostril si laudat si preamarit este numele Tau in veci.
Amin.
Fie doamne mila Ta spre noi, precum am nadajduit si noi intru Tine.
Binecuvantat esti Doamne, invata-ma indreptarile Tale. ( de 3 ori).
Doamne scapare Te-ai facut noua in neam si neam; eu am zis;” Doamne miluieste-ma, vindeca sufletul meu ca am gresit Tie! Doamne catre Tine am scapat, invata-ma sa fac voia ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta, vom vedea lumina. Tinde-Ti mila Ta celor ce te cunosc pe Tine”.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!(de 3 ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

TROPARUL SFINTILOR ARHANGHELI(glasul al 4-lea)
Mai marilor voievozi ai Ostirilor Ceresti, rugamu-va pe voi, noi nevrednicii sa ne acoperiti pe noi cu acoperamintul aripilor slavei voastre celei netrupesti, pazindu-ne pe noi cei ce cadem cu deadinsul si strigam: Izabaviti-ne din nevoi ca niste mai mari voievozi peste cetele puterilor fara de trup.
RUGACIUNE CATRE SFINTII ARHANGHELI
Sfintilor Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL si toti care santeti in Imparatia Cerurilor sub directa comanda a Dumnezeirii impreuna cu toate Ostirile voastre, rugati-va pentru noi, aparati-ne , ajutati-ne, tamaduiti-ne de toate bolile noastre, inspirati-ne la tot lucrul cel bun si bineplacut Domnului Dumnezeu. Iar dupa o viata plina d efapte bune, mijlociti sa ajungem si noi in Sfanta Imparatie a Cerurilor, unde sa avem un loc vesnic si impreuna cu voi, sfintele Ostiri Ceresti, impreuna cu Maica Domnului si cu toti sfintii sa cantam: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu.
Amin.
Marcela
Rugaciune catre Maica Domnului care desface nodurile(necazurile)

O,Mama prea iubita si Prea Sfanta Marie
Tu care desfaci "nodurile" ce ii sufoca pe copiii Tai
Intinde-Ti Mainile Milostive spre mine
Iti incredintez astazi acest "nod"(necaz;il numim,pe cat posibil) si toate consecintele negative
Iti dau acest "nod" care ma chinuie si ma face nefericita si ma impiedica sa ma unesc cu Tine si cu Fiul Tau,Mantuitorul meu
Cred cu tarie ca poti sa desfaci acest "nod" pentru ca Domnul Iisus iti da intreaga putere
Tu esti Mama mea,stiu ca vei face asta pentru ca ma iubesti cu Insusi Iubirea Lui Dumnezeu
Maica Domnului,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine !
Iti multumesc Maicuta mea prea iubita (3 metanii)

O,Mama prea iubita,izvorul tuturor harurilor
Inima mi se indreapta azi catre Tine
Recunosc ca sunt pacatoasa,si am nevoie de ajutorul Tau
Incredintez in Mainile tale acest "nod" si Te rog sa ma ierti ca am neglijat adeseori harurile pe care Tu le obtii pentru mine
Maica Domnului,care desfaci"nodurile"vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc Maicuta mea prea iubita(3 metanii)

Preasfanta mea Mijlocitoare,Imparateasa cerului
Tu ale carei Maini primesc si imparti toate bogatiile Ceresti
Depun in Mainile Tale acest "nod" al vietii mele
Ii cer iertare Parintelui Vesnic pentru greselile mele
Ca Tu sa poti desface acest "nod" pentru care iti multumesc,a-mi usura viata
Maica Domnului,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii)

Maica Sfanta Preaiubita,care ii primesti pe toti cei care Te cauta,ai mila de mine
Depun in Mainile Tale acest "nod" greu
El imi alunga pacea,imi paralizeaza sufletul,ma impiedica sa merg catre Domnul meu,si sa-mi pun viata in slujba Lui
Desfa,Te rog,acest "nod" din viata mea,o,Maicuta Buna
Cere de la Fiul Tau Iubit,vindecarea credintei mele paralizate,care se lasa doborata
Mergi alaturi de mine,sa incetez sa ma tot plang,sa invat,sa multumesc in fiecare clipa si sa surad,increzatoare in puterea Ta
Maica Domnului,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii)

Mama care desfaci "nodurile"
Blanda,generoasa si plina de iubire,ma indrept catre Tine,pentru a incredinta inca o data,in Mainile tale acest nod
Iti cer intelepciunea lui Dumnezeu,ca sa actionez in Lumina Duhului Sfant,pentru a deznoda toate aceste dificultati
Elibereaza-ma de amaraciunea,de mania si de ura carora le-a dat nastere acest "nod" in mine
Da-mi blandetea Ta,ca sa invat sa meditez totul in tacere in inima mea
Duhul lui Dumnezeu sa vina asupra mea sa primesc o viata noua
Maica Domnului ,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii)

Regina si Mama Indurarii,i-Ti predau acest "nod" al vietii mele
Si te rog sa-mi dai o inima care sa stie sa fie rabdatoare,in timp ce Tu desfaci acest"nod" greu al vietii mele
Invata-ma sa perseverez in ascultarea Cuvantului Lui Dumnezeu,sa ma spovedesc,sa ma impartasesc si ramai cu mine
Pregateste-mi inima pentru a sarbatori cu ingerii Harul pe care Tu Esti pe cale sa mi-l obtii
Distruge capcanele care au provocat aceste"noduri" in viata mea
I-ti dau inima si tot ce-mi apartine:casa,familia,bunurile exterioare si interioare,sa-Ti apartin pentru totdeauna
Sa stergi cu milostivirea Ta lacrimile din ochii mei,si sa ma privesti in Bratele Tale
Invaluie-ma in Mantia Ta de iubire,pastreaza-ma sub ocrotirea Ta
Te rog sa-mi desfaci acest"nod"pentru totdeauna...Sper in Tine
Maica Domnului,care desfaci"nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii)

Este o rugaciune inspirata dupa o icoana semnificativa si anume reprezinta pe Maica Domnului in picioare impodobita ca o imparateasa,sre in partea dreapta un inger ce-i da Maicii Domnului o pamblica cu diferite noduri,mai mici si mai mari.Maica Domnului prinde pamblica cu Sfintele Sale Maini,cu rabdare,desface fiecare nod,dand pamblica intinsa,neteda unui alt inger din stanga Sa "Maica Domnului care desface nodurile"Deci fiecare nod reprezinta un necaz,o suferinta
Rugaciune grabnic ajutatoare,primita de la Sfanta Manastire Vladimiresti,jud Galati-sora Lica-Vasilica,Veronica Gurau(la varsta de 15 ani),intemeietoarea si intaia statatoare a manastirii
"Si de as a vea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta,si de as avea atata credinta incat sa mut muntii,iar dragoste nu am,nimic nu am"
Marcela
Marcela
Etichete: 0 comentarii | edit post
Marcela
Marcela
Etichete: 0 comentarii | edit post
Marcela
Etichete: 0 comentarii | edit post
Marcela
Etichete: 0 comentarii | edit post
Marcela
Etichete: 0 comentarii | edit post
Marcela
Sfîntul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul de la Voroneţ
(18 decembrie)

Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie

Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pămîntul Moldovei, mare dascăl al pustiei şi povăţuitor al călugărilor.

Acest sfînt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfîntul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sînul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mîncare; ci mereu se ruga, şi întru toate asculta de părinţi.

Cînd avea vîrsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfîntul Nicolae din Rădăuţi, copilul Dumitru, deşi tînăr cu vîrsta, s-a dovedit bătrîn cu înţelegerea. Căci în puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia şi păzirea minţii de gînduri rele. Pentru aceasta cuvioşii călugări foarte mult îl iubeau şi se foloseau de blîndeţea şi priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfînt.

După cinci ani de ucenicie, tînărul ostaş al lui Hristos s-a făcut călugăr în această mînăstire, primind numele marelui prooroc şi împărat David. Şi era întru toate ascultător cuvioşilor părinţi, avînd ca dascăl şi părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul şi purtătorul de Dumnezeu Sfîntul Ierarh Leontie de Rădăuţi.

Acest tînăr monah David era foarte rîvnitor în nevoinţa vieţii călugăreşti. Cel mai mult iubea liniştea, postul şi rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic pînă la asfinţitul soarelui, iar uneori postea desăvîrşit cîte trei şi chiar cinci zile şi se hrănea numai cu legume şi ierburi. În ascultare era tăcut, blînd şi tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua şi noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă şi la chilie dormea puţin pe un mic scăunel, mereu veghind şi cugetînd la cele dumnezeieşti. Iar dintre cărţi cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o ştia pe de rost şi o repeta zilnic.

Aşa nevoindu-se cîţiva ani de zile, Cuviosul David s-a făcut vas al Sfîntului Duh, învrednicindu-se de darul preoţiei şi al facerii de minuni. Mulţi bolnavi, auzind de minunile ce se făceau prin rugăciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David şi se vindecau de suferinţele lor. Alţii veneau să-i ceară sfat, că era foarte înţelept în cuvînt şi înainte-văzător, iar alţii veneau să-şi mărturisească păcatele, căci ajunsese cuviosul vestit duhovnic în părţile de nord ale Moldovei.

Văzînd ieromonahul David că este înconjurat de lume şi nu mai are linişte de rugăciune, temîndu-se de duhul slavei deşarte, a luat binecuvîntare de la episcopul de Rădăuţi şi s-a retras la mănăstirea Sfîntul Lavrentie (Laurenţiu). Dar şi acolo îl căutau credincioşii, precum şi cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David însă ziua făcea ascultare şi stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga şi împletea coşuri de nuiele pentru obşte. Aşa îşi omora cuviosul ispitele tinereţii şi cugetul slavei deşarte.

Odată l-a trimis egumenul cu oarecare ascultare în oraşul Siret. Acolo, înconjurîndu-l credincioşii, a zăbovit cuviosul o zi, neputînd a se întoarce la timp în mănăstire. Atunci egumenul i-a dat canon să nu mai iasă o vreme din lavră. Deci, smerindu-se ieromonahul David, şi-a împlinit cu bucurie canonul, dînd slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Trecînd cîţiva ani şi Cuviosul David sporind mult în nevoinţa duhovnicească, se simţea chemat de Duhul Sfînt la viaţa pustnicească. Sufletul său era rănit de dragostea lui Hristos şi dorea să-L slăvească neîncetat cu îngerii şi cu sihaştrii din codrii Carpaţilor.

Deci, primind binecuvîntare de la egumenul mănăstirii Sfîntul Lavrentie, a îmbrăcat mai întîi marele şi îngerescul chip al schivniciei, schimbîndu-şi numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, cu puţin înainte de anul 1450, s-a retras singur în adîncul codrilor pe valea pîrîului Secu din judeţul Neamţ, unde mai tîrziu a luat fiinţă mînăstirea Sihăstria. Aici s-a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugăreşti. Dar, văzîndu-se înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de sihăstria Putna.

Călăuzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil şi-a făcut aici mai întîi o colibă de lemn pe valea pîrîului Viţeul. Apoi, aflînd o stîncă mare în apropiere, şi-a săpat cu dalta o mică chilioară în peretele stîncii, cît să poată încăpea. Alături şi-a săpat o altă încăpere, drept paraclis de rugăciune, cum se vede pînă astăzi. În această stîncă s-a nevoit Cuviosul Daniil în plăcere de Dumnezeu mai mult de douăzeci de ani.

Nevoinţa Preacuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastru în chilia de la Putna era aceasta: Ziua şi noaptea priveghea în neîncetată rugăciune şi cugetare la cele dumnezeieşti, postind pînă la asfinţitul soarelui şi dormind foarte puţin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieşea deloc toată săptămîna. Mîncarea lui era formată din pesmeţi de pîine, rădăcini şi ierburi, iar lucrul mîinilor sale era împletirea coşurilor de nuiele. Duminica săvîrşea Sfînta Liturghie şi se împărtăşea cu Trupul şi Sîngele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli şi pentru cuvînt de folos. În posturi se înfrîna cîte trei şi uneori cinci zile şi avea darul rugăciunii şi al lacrimilor.

Pentru sfinţenia vieţii sale, pentru postul îndelungat şi pentru privegherile cele de toată noaptea cu rugăciuni şi cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multă vreme ispitit de diavoli, căutînd să-l alunge din pustie sau să-l arunce în păcatul cel cumplit al slavei deşarte. Dar el, cerînd ajutorul lui Hristos şi cu puterea Sfintei Cruci, biruia toate cursele diavolului. Pentru aceea, în puţină vreme s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai înainte-vederii şi al vindecării de boli. Căci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvîntul şi vindeca tot felul de bolnavi. Apoi cunoştea cugetele cele ascunse şi spunea multora tainele cele viitoare, căci era plin de darul Duhului Sfînt.

Pentru nişte daruri ca acestea, numele Cuviosului se făcuse cunoscut în toată ţara Moldovei, iar poporul, de la mic pînă la mare, l-a numărat din tinereţe în ceata sfinţilor. Cei mai mulţi îl numeau Sfîntul Daniil, Sihastrul cel Bătrîn, căci era părinte şi povăţuitor al tuturor sihaştrilor din nordul Moldovei. Alţii, îndeosebi călugării, îl numeau Sfîntul Daniil Schimonahul. Iar după mutarea sa din trup, era numit în popor Sfîntul Daniil cel Nou, ca să-l deosebească de alţi cuvioşi cu acelaşi nume.

În anul 1451, întîmplîndu-se grabnică moarte domnului ţării, Bogdan Voievod, fiul său, Ştefan, cu greu a scăpat de primejdie. Dar, auzind de nevoinţa şi minunile Sfîntului Daniil Sihastrul şi fiind în grea strîmtoare, a fost călăuzit de Duhul Sfînt la chilia lui. Aici, poposind cîteva zile, şi-a mărturisit cugetele înaintea Cuviosului şi a primit de la el dezlegare de păcate şi multe cuvinte de mîngîiere. Apoi, liniştindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvîntat şi s-a rugat pentru dînsul, apoi i-a proorocit că în curînd va fi domn al Moldovei şi l-a liberat cu pace.

În primăvara anului 1457, Ştefan cel Mare, ajungînd pe scaunul Moldovei, s-a încredinţat de împlinirea proorociei Sfîntului Daniil Sihastrul şi de darul lui Dumnezeu care era întru dînsul. Din anul acela, Cuviosul i-a fost marelui domn cel dintîi sfetnic, duhovnic şi rugător către Dumnezeu. Adeseori voievodul poposea la chilia lui şi îşi mărturisea păcatele, apoi cerea cuvînt de folos şi nimic nu făcea fără rugăciunea şi binecuvîntarea lui. Iar Cuviosul îl îmbărbăta şi îl îndemna să apere ţara şi creştinătatea de mîinile păgînilor, încredinţîndu-l că de va zidi după fiecare luptă cîte o biserică spre lauda lui Hristos, în toate războaiele va birui.

Astfel, ascultîndu-l, Ştefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos şi ţara Moldovei după căderea Bizanţului, aproape o jumătate de secol, cîştigînd patruzeci şi şapte de războaie şi înălţînd patruzeci şi opt de biserici. În felul acesta, Sfîntul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei româneşti şi ctitor duhovnicesc al mănăstirilor înălţate la îndemnul său.

Odată, poposind domnul Moldovei în chilia Cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Deci, ascultîndu-l Ştefan Voievod şi împreună alegînd locul, cu binecuvîntarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, cînd s-a sfinţit acest dumnezeiesc locaş, însuşi Sfîntul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toţi ca un al doilea ctitor.

Se mai spunea despre dînsul că, voind Ştefan Vodă să-i încredinţeze mănăstirea, de multe ori l-a rugat să fie egumen şi părinte duhovnicesc al Putnei. Dar Cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceasta şi iubind mai mult liniştea, a rămas mai departe la mica lui chilie din peşteră.

Pentru sfinţenia vieţii sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din tinereţe purtător de Hristos şi mare dascăl al liniştii şi rugăciunii lui Iisus. În timpul vieţii sale nu era în Moldova alt sihastru şi duhovnic mai vestit, nici alt lucrător şi dascăl al rugăciunii mai iscusit decît el. De aceea, toţi egumenii şi duhovnicii din nordul Moldovei, ca şi dregătorii din sfatul ţării îl aveau de părinte duhovnicesc.

Urmînd exemplul vieţii sale, numeroşi călugări iubitori de linişte din chinovii se retrăgeau în pustie cu binecuvîntarea Cuviosului Daniil şi deveneau sihaştri şi lucrători sporiţi ai rugăciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei, avea prin mănăstiri şi sate numeroşi fii duhovniceşti, iar prin munţi şi prin codri avea peste o sută de ucenici sihaştri, care se nevoiau în plăcere de Dumnezeu, după sfatul său.

Într-adevăr, Sfîntul Daniil Sihastrul a creat în Moldova de nord o mare mişcare isihastă, aproape fără egal, înnoind astfel pentru multă vreme viaţa duhovnicească în mănăstiri şi schituri şi ridicînd o întreagă generaţie de sihaştri şi rugători ai neamului.

După anul 1470, văzînd Cuviosul că la Putna nu mai are linişte din cauza mănăstirii şi a mulţimii credincioşilor ce veneau aici, a părăsit chilia în care se nevoise peste douăzeci de ani şi s-a retras în taină în pădurile seculare din jurul Mănăstirii Voroneţ. Aici se nevoiau ca la cincizeci de călugări sub povăţuirea ieroschimonahului Misail, vrednic ucenic al Sfîntului Daniil. Deci, aflînd un loc retras în preajma mănăstirii, şi-a făcut o mică chilie sub stînca numită Şoimul şi aici se ostenea Cuviosul în desăvîrşită linişte şi plăcere de Dumnezeu.

Însă n-a trecut multă vreme şi îndată numele lui s-a făcut cunoscut în toate satele din partea locului, încît veneau la el tot felul de bolnavi, paralizaţi, oameni stăpîniţi de duhuri necurate şi se vindecau. Credincioşii, neputînd ajunge la chilia lui, aşteptau jos în mănăstire. Iar Cuviosul cobora noaptea, se ruga pentru ei, le spunea pricina suferinţei, îi sfătuia, îi binecuvînta şi îi trimitea sănătoşi la casele lor.

În vara anului 1476, Ştefan cel Mare, pierzînd lupta de la Războieni în faţa turcilor, s-a dus la chilia Sfîntului Daniil Sihastrul, bunul său părinte duhovnicesc de la Voroneţ. Deci "bătînd Ştefan Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, a răspuns sihastrul să aştepte Ştefan Vodă afară pînă va termina ruga. Şi după ce şi-a terminat sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pe Ştefan Vodă. Şi s-a spovedit Ştefan Vodă la dînsul. Şi a întrebat Ştefan Vodă pe sihastru ce să facă, că nu poate să se mai bată cu turcii. Închina-va ţara la turci sau nu? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui; numai că, după ce va izbăvi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfîntului Gheorghe".

Deci, crezînd domnul Moldovei în proorocia Sfîntului Daniil că va birui pe turci şi luînd de la el rugăciune şi binecuvîntare, îndată a adunat oaste şi a izgonit pe turci din ţară. Aşa ajuta Cuviosul cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu să se izbăvească Moldova şi ţările creştine de robia păgînilor.

Răposînd mitropolitul Teoctist, în toamna anului 1477, Ştefan cel Mare s-a sfătuit cu clerul şi episcopii ţării să aleagă păstor şi părinte al Moldovei pe Sfîntul Daniil Sihastrul de la Voroneţ. Dar Cuviosul auzind de aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu şi voievodului să nu-l înstrăineze pînă la moarte de fericita lui linişte. Deci, cucerindu-se toţi de smerenia şi sfinţenia lui, şi-au cerut iertare şi l-au lăsat în pustie să slăvească neîncetat pe Dumnezeu.

Timp de douăzeci de ani cît a sihăstrit la Voroneţ, Cuviosul Daniil a creat aici o nouă vatră isihastă, tot atît de importantă ca cea de la Putna. Căci în puţină vreme s-au adunat în jurul său zeci de sihaştri, unii mai nevoitori decît alţii, care se osteneau fie în codrii Voroneţului, fie în munţii Rarăului, fie de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni. Cei mai mulţi practicau rugăciunea lui Iisus, postul şi tăcerea. Alţii citeau zilnic psaltirea, alţii făceau mii de metanii şi împleteau coşuri, iar alţii, fiind buni caligrafi, scriau cărţi de slujbă pentru biserici şi mănăstiri. Cei mai aleşi ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au fost: mitropolitul Grigore Roşca, monahul caligraf Ioan, precum şi egumenii Misail şi Efrem, toţi din Mănăstirea Voroneţ; apoi cuviosul Pahomie Sihastrul şi egumenul Nil din Mănăstirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie Sihastrul şi Anastasie Sihastrul de la Mănăstirea Neamţ, Isaia Pustnicul de la Mănăstirea Moldoviţa, egumenul Gherontie de la Humor şi mulţi alţii.

Aducîndu-şi aminte Ştefan cel Mare de făgăduinţa dată lui Dumnezeu şi Sfîntului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la Mănăstirea Voroneţ, o frumoasă biserică din piatră închinată Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, în acelaşi an, biserica a fost sfinţită de mitropolitul Gheorghe, în prezenţa fericiţilor ei ctitori, Ştefan Voievod şi Cuviosul Daniil Sihastrul şi a zeci de mii de credincioşi, călugări, clerici şi dregători de ţară. În acestă zi, cu sfat de obşte, Sfîntul Daniil, deşi bătrîn, a fost numit egumen al Mănăstirii Voroneţ.

Timp de aproape zece ani Sfîntul Daniil a povăţuit obştea Mănăstirii Voroneţ, ca un mare părinte duhovnicesc al călugărilor, al sihaştrilor şi al întregii Moldove. Căci deşi petrecea mai mult la chilia sa de sub stînca Şoimului, fiind foarte iubitor de linişte, adeseori cobora în obşte, mărturisea soborul, tămăduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate şi îi sfătuia pe toţi. Apoi iarăşi se retrăgea la chilia sa.

În timpul egumeniei sale, Mănăstirea Voroneţ a trăit cea mai înfloritoare perioadă duhovnicească din istoria sa, fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova. Toţi monahii din obşte, care număra peste şaizeci de nevoitori, practicau rugăciunea lui Iisus. Unii erau vestiţi păstori şi duhovnici pentru credincioşi, alţii erau dascăli învăţaţi în şcoala mănăstirii şi neobosiţi caligrafi, iar cei mai mulţi erau călugări de rugăciune, care slăveau pe Dumnezeu neîncetat şi se rugau pentru toată lumea. La Voroneţ au învăţat carte şi au deprins nevoinţa duhovnicească numeroşi preoţi de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihaştri şi dregători de ţară. Iar în codrii seculari din munţii Voroneţului, ai Rarăului şi Stînişoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alţi peste cincizeci de sihaştri, ucenici ai Sfîntului Daniil. Pe toţi aceştia îi supraveghea şi îi povăţuia pe calea cea bună a împărăţiei cerurilor, marele egumen şi povăţuitor de suflete "Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul cel Bătrîn".

Ajungînd vas ales al Duhului Sfînt, plin de tot felul de bunătăţi şi trecînd de vîrsta de nouăzeci de ani, Sfîntul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei şi făcătorul de minuni, şi-a dat sufletul în braţele lui Hristos la sfîrşitul secolului al XV-lea (1496). Mulţimea ucenicilor lui, împreună cu mitropolitul şi domnul ţării l-au plîns îndeajuns şi l-au îngropat în pronaosul bisericii Voroneţ, cum se vede pînă astăzi, punînd deasupra o piatră cu inscripţia: "Acesta este mormîntul părintelui nostru David, schimonahul Daniil". Apoi, împărţind credincioşilor multe milostenii şi sărutînd sfintele lui moaşte, s-a întors fiecare la ale sale.

După săvîrşirea sa, văzînd ucenicii şi credincioşii că se fac oarecare minuni şi vindecări de boli la moaştele Cuviosului, l-au trecut în ceata sfinţilor, numindu-l "Sfîntul Stareţ Daniil", "Sfîntul Daniil Sihastrul", sau mai ales "Prea Cuviosul de Dumnezeu rugătorul Părintele nostru Daniil cel Nou".

Obştea Mănăstirii Voroneţ, împreună cu mitropolitul Grigore Roşca, ucenicul său, au dat acestei lavre, după hramul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram în cinstea Sfîntului Daniil cel Nou, pomenindu-l în rîndul fericiţilor ctitori. Totodată i-au rînduit zi de prăznuire peste an, anume după pomenirea Sfîntului Daniil Stîlpnicul. Astfel, în Moldova, pomenirea cuviosului Daniil Sihastru s-a făcut, secole de-a rîndul, la 23 aprilie, hramul Mănăstirii Voroneţ, şi la 18 decembrie, după Sfîntul Daniil Stîlpnicul, 11 decembrie.

Ca sfînt cu aureolă a fost pictat, pentru prima dată în 1547 de acelaşi mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Mănăstirii Voroneţ, în stînga uşii de intrare în pridvor, cum se vede pînă astăzi, ţinînd în mîna sa un sul desfăcut pe care scrie: Veniţi, fraţilor, de mă ascultaţi. Vă voi învăţa frica Domnului. Cine este omul ...

Rîvna credincioşilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneţ, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormînt moaştele făcătoare de minuni ale Sfîntului Daniil Sihastrul şi să le aşeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuşi mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Vieţile Sfinţilor, scrise şi tipărite de el la Iaşi în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese pînă la Kiev, în Polonia, în Transilvania şi la Sfîntul Munte, de unde veneau credincioşi să i se închine şi toţi îl numeau "Sfîntul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni".

În anul 1749, egumenul Mănăstirii Voroneţ, anume Ghedeon, a dat Mănăstirii Putna degetul arătător al Sfîntului Daniil ferecat în argint, unde se păstrează pînă astăzi. Moaştele poartă inscripţia: "Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voroneţ, cu toată cheltuiala mea, în anul 1749, decembrie 4". În anul 1775, Moldova de nord ajungînd sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfîntului Daniil Sihastrul au fost aşezate din nou în mormîntul său, unde se păstrează pînă astăzi. În anul mîntuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulţi sfinţi din România, printre care şi pe Sfîntul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rînduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi pe toţi, ca un singur bun şi iubitor de oameni. Amin.
Marcela
Etichete: 0 comentarii | edit post
Marcela
Pentru scaparea de demoni, sfat din cartea Puterea rugaciunii, Iertarea mortilor
________________________________________
"Cand un crestin se cearta cu un frate al sau, ori in ce loc s-ar afla si-l da raului, cum se desparte si nu mai vede pe acela, sa-si aleaga loc ascuns si plecand genunchii sa zica cu lacrimi: Iarta-mi Doamne, greseala ce facui de dadui raului pe fratele meu cutare...numindu-l cu numele si iarta-l si pe le, caci eu il iert din tot sufletul, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh,amin! Iar pe diavol il cert in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh,amin!

Iar cand isi face rugaciunea ziua si noaptea, sa zica dupa rugaciune, asa: Sa te certe puterea Sfintei Treimi, sa te certe Domnul Iisus Hristos, sa te certe toate puterile ceresti, pe tine demon al intunericului. Sa piei cu toata puterea mestesugului si stapanirea ta, din tot cuprinsul meu si sa piei tu demon si de la toti pe care ti i-am dat eu tie in zilele vietii mele, cand ei m-au suparat si eu nu i-am iertat. Caci eu ii iert in clipa aceasta pe toti cati am dat raului in toata viata mea, iert pe toti cati i-am blestemat si iert pe toti cu cati m-am certat si sunt certat
Marcela
Rugaciunea Sfantului Isaac Sirul
Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru, Carele ai plans pentru Lazar si lacrimi de intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul, primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale vindeca patimile mele, cu ranile Tale tamaduieste ranile mele, cu sangele Tau curateste sangele meu si patrunde-mi trupul cu mireasma trupului Tau, celui de viata facator. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa indulceasca amaraciunea cu care potrivnicul ma adapa. Trupul Tau intins pe cruce sa intinda catre Tine mintea mea cea trasa-n jos de catre diavoli. Capul Tau, pe care L-ai aplecat pe cruce, sa inalte capul meu palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale maini, pironite de necredinciosi pe cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii, precum preasfanta gura Ta a fagaduit. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea intinata in faradelegi. Sufletul Tau, pe care L-ai dat Tatalui cand erai pe cruce, sa ma povatuiasca spre Tine prin darul Tau.
Nu am inima indurerata ca sa Te caut, nu am pocainta si nici umilinta care-i intoarce pe fii la mostenirea lor, nu am lacrimi mangaietoare, Stapane. Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine. Ci Tu, Doamne Iisus Hristoase Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima indurerata ca sa pornesc cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi instraina de tot binele. Da-mi asadar, Bunule, darul Tau. Tatal, Carele mai inainte de veci Te-a nascut din sanurile Sale cele mai presus de timp, sa innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, nu ma parasi; am iesit de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre oile turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si intr-ansa se vede stralucirea descoperirilor Tale.
Stalucirea Ta este mangaierea si odihna celor ce S-au ostenit pentru Tine in necazuri si in tot felul de chinuri. Acestei straluciri ma invredniceste si pe mine, nevrednicul, cu darul si cu iubirea Ta de oameni, in vecii vecilor.
Amin.



inima ta puterea de a o lua de la capăt, iarăşi şi iarăşi... Aşa că încearcă să ierţi, iarăşi şi iarăşi...
Marcela
Rugaciunea Lumanarilor Aprinse


40 de lumanari si de 160 de ori „Tatal Nostru”


„Doamne, asa precum arde lumanarea mea de repede, luata din sfanta biserica, tot asa sa-mi ajute Dumnezeu, Maica Precista si toti sfintii, ca sa piara tot atat de repede toate facaturile, spurcaciunile, toate relele si patimile, blestemele si lucrurile diavolesti, farmecele, descantecele, mestesugurile si uneltele diavolesti de la locul unde stau, de la casa mea, din familia mea, de la cei bantuiti de patimi (bautura, cafea, tutun, curvie, jocuri de noroc, neascultare si nesupunere, injuraturile de cele sfinte), din capul meu, din trupul meu, din sufletul meu, din familia mea. Doamne, ajuta-ma sa-mi recapat sanatatea, linistea, sporul si prosperitatea casei, a serviciului, a locului unde lucrez, sa fiu binevazut, sa am spor in casa, in vite, in pasari, sa fiu ferit de accidente si de relele intamplari, eu si casa mea, familia si colaboratorii de la munca. Doamne, sa se departeze vrajmasii si sa se imblanzeasca, sa am soarta buna de la Dumnezeu, sa mi se dezlege cununiile si facaturile, sa fiu ferit de argintul viu si lucrurile vrajitoresti sa nu aiba putere asupra mea. Doamne, fereste casa mea de ura si invidie, de certuri, de batai, de boli molipsitoare, de betii, de anturaj prost. Doamne, fereste familia mea si sufletele noastre de toate incercarile si rautatile si da-ne, Doamne, sanatate, impliniri, realizari si viata fara de primejdii. Doamne, intareste-ma si pastreaza-mi credinta stramosilor, credinta crestinilor. Doamne, ocroteste pe parintii mei, pe fratii mei, pe surorile mele (se spun numele lor) si dezleaga blestemele viilor si mortilor cazute asupra noastra. Si lumineaza mintea si soarta copiilor nostri, da-le spor la invatatura si reusita in viata. Doamne, vegheaza si intareste tineretul si copiii celor de-un neam si o credinta cu noi. Doamne, ai grija de toti copiii si intelepteste si pe copiii mei. (Toate numele pentru care se roaga respectivul.) Doamne, da-ne painea cea de toate zilele si linistea ta cea sfanta! Doamne, sa se implineasca toate rugaciunile noastre! Doamne, ajuta-ne! Doamne, iarta-ne! Doamne, miluieste-ne! Doamne, fie-Ti mila de noi! Doamne al puterilor, fii cu noi! Amin!”

Cum se procedeaza:

Mi-a dat cineva rugaciunea si, urmand indicatiile legate de ea, am avut surpriza sa vad ca bubele se usuca. Sunt, insa, cateva conditii de respectat, in care la loc de frunte se afla legatura cu un preot. Impreuna cu el, trebuie aleasa o zi in care se tine post, curatenie trupeasca si sufleteasca. Rugaciunea se face in genunchi. Se iau 40 de lumanari - dar numai de la biserica, nu din magazine, ca acelea nu au efect - pe care le aprinzi. Lumanarile trebuie sa arda complet. Pentru fiecare lumanare, se zice de patru ori „Tatal nostru”. Deci, pentru 40 de lumanari se zice „Tatal Nostru” de 160 de ori. Credinciosul trebuie sa se apuce de operatie inainte de miezul noptii, in asa fel incat sa nu treaca cu rugaciunile in ziua urmatoare. La sfarsit, cand ceara lumanarilor s-a topit, se spune Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Separat, si numai o singura data. Daca preotul e anuntat, face si el rugaciunea in biserica, pomeneste pomelnicul celui care se roaga si toate cererile si necazurile lui. Dupa aceasta noapte, se tin post si curatenie sapte zile. In fiecare zi se aprind cate sase lumanari si pentru fiecare lumanare aprinsa se spune de patru ori „Tatal Nostru”. La sfarsit, se citeste Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Tot o singura data. Preotul se roaga si el la biserica. Dupa cele sapte zile, timp de sase saptamani, miercurea si vinerea se aprinde cate o lumanare si se spune de patru ori „Tatal Nostru”. Apoi iarasi, o singura data, se spune Rugaciunea Lumanarilor Aprinse. Resturile lumanarilor arse in toata aceasta perioada se aduc la biserica, unde oficiaza preotul care da ajutor. Toti cei care fac asta trebuie sa aiba credinta si sa participe la cat mai multe Sfinte Masluri. Eu va spun ca Rugaciunea Lumanarilor Aprinse este cel mai bun medicament. Ritualul se poate face si fara preot, dar e mai bine sa faca si el rugaciuni, caci se indeplineste mai repede ceea ce-ti doresti.”
Marcela
Rugaciunea copilului fricos




Doamne, Dumnezeul meu,
Eu fricos am fost mereu.
Vino Tu, cu Crucea Ta,
Si asculta ruga mea:
In lumina sa ma scalzi,
Intunericul sa-l arzi,
De manuta sa ma tii,
Curajul sa mi-l invii!
Eu de-acum Iti multumesc.
Doamne, tare Te iubesc!
Marcela
Rugaciune puternica pentru momentele grele ale vietii

O,Dumnezeule Mare, mantuieste-ma de toate relele;
O,Dumnezeule Mare,care ai harazit magaiere tuturor Sfintilor,harazeste-mi-o si mie, Tu care ajuti si sprijini toate lucrarile, ajuta-ma si sprijina-ma in toate nevoile, scapa-ma de toate primejdiile, de toti dusmanii vazuti si nevazuti.
In numele Tatalui care a creeat lumea, in numele Fiului care a rascumparat-o, in numele Sfantului Duh care a implinit legea in toata a ei desavarsire.

Binecuvantarea lui Dumnezeu Tatal care cu cuvantul a zidit lumea, sa fie pururea cu mine ......!
Binecuvantarea Domnului Iisus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, sa fie pururea cu mine.....!
Binecuvantarea Sfantului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, sa fie pururea cu mine ... !

Doamne, norii grei ai nenorocirilor si ai supararilor se abat asupra capului meu si intristarile sfasietoare ma coplesesc, dar ma mangai ca Tu ma iubesti si aceasta incredintare ma incurajeaza. Plin(a) de nadejde in dragostea si bunatatea Ta, nu voi lasa sa ma biruiasca impotrivirile soartei, ci ma voi lupta cu curaj, caci numai cu ajutorul Tau voi reusi.

La tine , dar Preabunule Doamne , alerg si ma rog:vino grabnic si ma mantuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mantuit si pe Petru cel ce venise pe apa; intinde-mi mana ca si lui si mai presus Doamne da-mi sanatate si..........(se spune o singura dorinta).

Doamne, ai mila si nu zabovi si primeste cu bunatatea Ta rugaciunea mea ce o fac catre Tine, apara-ma cu Harul Tau si ajuta-ma sa fiu statornic in angajamentul ce-l iau fata de Tine: de a da o bucata de paine la saraci si de a ma ruga pentru cei aflati in primejdii sau suferinta si pentru mantuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste dusmanii mei cunoscuti....(se spune numele) si necunoscuti si indreapta-i cu ganduri bune spre mine si spre toti ai casei mele.

Tu Doamne, doresti ca omul sa traiasca in unire si dragoste pe pamant.
Fa-i si pe cei ce ma asupresc, ma urasc, ma chinuiesc, ma napastuiesc, ma descurajeaza, ma desconsidera, sa cunoasca milostivirea Ta si lumineaza-le Tu , Doamne, inima lor si fa-o primitoare de dragoste, ca sa traim in deplina unire, cu inima curata si ne iarta noua greselile ,precum iertam celor ce ne gresesc noua.
AMIN!
Marcela
A ierta inseamna a iubi
O intreaga viata poate nu facem altceva decat sa invatam ce este iertarea. Pana si Dumnezeu, Cel Bun si Milostiv, invata si El sa ierte. De ce spun acest lucru, care poate sa provoace mirare? Voi da dreptate celui ce-mi va spune ca El, Dumnezeu fiind, nu are cum sa nu ierte. Dar tin sa spun ca nu e drept sa uitam ca omul a aparut numai fiindca Dumnezeu a vrut ca el sa apara. Iar perfectiunea iubirii din sanul Sfintei Treimi nu avea nevoie de iertare. Acolo unde iubirea nu e alterata, nu este nevoie de iertare. Caci Iubirea iarta doar ceea ce nu este Iubire. Iarta tot ceea ce nu tine de sine, tot ceea ce a iesit de la sine.
Iertarea, nevoia ei, a aparut odata cu omul. Fiinta aceasta, creata din pamant si purtatoare de suflare divina, nu poate exista fara iertare. insasi numele omului este "iertare"...
De la prima lui cadere si pana la ultima lui suflare, acesta este cuvantul de care atarna viata, dar mai ales vesnicia lui. Si tot pe el, pe om, spuneam ca invata omul sa-l ierte. Fara om, Dumnezeu ar fi doar Iubire. Dar pentru ca exista omul, El este Iubire si iertare.
A iertat Dumnezeu atunci cand omul a ales pentru prima oara sa nu-L mai iubeasca. Si de atunci totul se rezuma la acest tainic si desavarsit act al iertarii. Adica al iubirii neconditionate.
Omul L-a obligat pe Creatorul sau sa-l ierte. Altfel nu se putea. Altfel risca sa se intoarca in nefiinta din care a fost chemat la viata. Iar Dumnezeu, dintr-o iubire fara margini, a descoperit si iertarea. A primit-o, a acceptat-o si a daruit-o omului pentru vesnicie. Doar pentru ca acesta sa mai poata trai.
Nu are rost sa ne inchipuim lumea fara iertarea divina. Atunci cand S-a hotarat sa il creeze pe om, Domnul a stiut ca, oarecum, trebuia sa adauge ceva si pentru Sine. De ce? Pentru ca El stia ca aceasta creatura a mainilor Lui va gresi. Stia ca va parasi Iubirea Lui si ca va cadea. Dar l-a iubit si asa. I-a iubit libertatea care se desprindea din libertatea Sa si care, prin pacat, se indrepta cu pasi repezi spre haul neantului. Nu l-a creat pentru a-l tine doar pentru Sine. Nu l-a legat de inima Sa si nu l-a obligat sa stea in bratele Iubirii Sale. L-a creat si l-a chemat la Sine. L-a iubit, dar nu l-a sufocat cu Iubirea Sa. L-a creat ca sa fie al Lui, dar nu ca sa-l posede ca pe un obiect.
Si acest joc divin al iubirii are si alte valente! Dumnezeu a creat pe omul care avea sa-L puna pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu. A creat din iubire aceasta fiinta, desi stia ca-L va condamna la Cruce. Caci, la urma urmelor, Crucea nu e un accident, nu este ceva hotarat de om. De aceea si vorbim de nebunia celor ce nu iubesc Sfanta Cruce! De ce? Pentru ca Sfanta Treime a privit Crucea atunci cand a zidit pe om! Si, luand cu mainile Sale tarana din tarana, a facut omului mainile care vor pironi pe Hristos pe Cruce. Si facandu-i gura, a stiut ca doar asa va putea omul sa strige "Rastigneste-L!"
Dar, cum totul este la Dumnezeu Iubire, atunci El a mers pana la capat cu actul crearii omului. Nu zic ca s-ar fi modificat ceva la Cel Atotputernic! Doar ca Iubirea invata cu rabdare sa ierte. Nu ne cere nimic in schimb. Nu vrea nimic pentru Sine. Iubirea era absoluta si desavarsita intre Persoanele Sfintei Treimi. Omul ar fi putut prea bine sa lipseasca inca o vesnicie de acum incolo. Dar Dumnezeu a vrut alaturi o fiinta care sa iubeasca cu Iubirea Sa. A vrut sa mai existe cineva aproape ca si El! Sa simta ceea ce simte El. Sa iubeasca asa cum iubeste El. Sa imbratiseze bucuria deplina asa cum si El o imbratiseaza...
Si ar mai fi ceva... sa ierte asa cum doar El stie a ierta! Iertarea a aparut doar pentru ca omul ar fi murit fara ea. Dumnezeu Se ofera si in acest caz. Da absolut tot. Dar, din nou, nu atenteaza la libertatea omului. Caci acesta se usuca sufleteste, se intuneca si abia mai traieste fara aceasta iertare. Dar, in prea multe cazuri, omul nu cauta iertarea. Nu mai simte nevoia ei.
Iar Dumnezeu nu are ce face. Vointa si puterea divina se opresc acolo unde incepe libertatea umana. Aici doar omul singur este stapan absolut. El porunceste si Dumnezeu respecta. Cu sfintenie si pentru vesnicie. Caci El nu poate si nici nu are pentru ce sa-Si ceara iertare. El doar iubeste. Deplin si neconditionat. Iar Iubirea niciodata nu are nevoie de iertare. Caci nu greseste. Nu cade si nici nu raneste. Doar se daruieste in mod plapand, suav si tot mai deplin. Ea este Lumina, iar aceasta nu greseste. Ea este Adevarul care nu poate sa cada. Ea este Viata, iar Viata este Dumnezeu. Numai Iubire...
Dumnezeu nu ne ofera iertarea Sa precum un despot ascuns in ceruri de nepatruns. Nu ne-a privit niciodata de Sus, de la distanta. Ci inca din prima clipa S-a uitat in ochii nostri. A suflat duh de viata in noi si/ de atunci incoace, El rasufla langa noi. O clipa de ne-ar fi parasit, ne-ar fi inghitit neantul. Ne tine in mana Sa dreapta, chiar daca aceasta mana a Sa, din cauza aceleiasi libertati a omului, este condamnata sa se intinda pana in iad... Tot ca sa tina pe omul care a ales sa nu fie iertat. Nu ca nu ar vrea Dumnezeu, ci pentru ca el nu a vrut ca Dumnezeu sa vrea! Omul hotaraste voia Domnului!
Omul vrea sau nu vrea sa iubeasca si sa fie iubit, sa ierte si sa fie iertat. Iar Dumnezeu Se supune. Nu are nimic a reprosa cuiva. Nici macar omului... il respecta si Se respecta. Este riscul ranirii unei Iubiri care, dupa cum am mai spus, nu avea nevoie de om. Si este riscul deja implinit ca Iubirea sa ajunga in iad.
De ce? Pentru ca omul a dus-o acolo. A tarat-o dupa sine cu lanturile libertatii sale prost intelese.
Caci Dumnezeu S-a pogorat printre oameni. S-a facut Om. Hristos insusi a venit sa caute pe om. Sa-i arate in inima sa locul in care se afla iertarea. Dorinta de a fi iertat. Sa-i arate tocmai ce inseamna sa fii om. Vine sa respecte vointa omului pana la capat, dar sa-i arate din nou si ceea ce vrea Dumnezeu. Sa-i reaminteasca existenta Iubirii. Sa-l invite la libertatea cea adevarata. La propria libertate! S-a coborat ca sa-l ridice...
Dumnezeu S-a facut Om ca omul sa devina dumnezeu. Dar pentru toate acestea era din nou nevoie de iertare. inapoi era iadul, cu toata ura lui. Iar in inima omului se cadea sa fie din nou raiul iertarii si al Iubirii.
"Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..." Dumnezeu asculta de om. il urmeaza. Iarta dupa cum el iarta. Caci a coborat printre noi si a ramas extrem de singur. El si Crucea pe care a vazut-o in ochii primului om creat. Si atunci a cautat ca macar oamenii, in toata durerea si uitarea lor, sa se apropie unii de altii. Sa se ierte reciproc. Hristos S-a uitat pe Sine din nou. Nu a cerut nimic pentru Sine. Dar a indraznit sa ceara pentru omul cel de langa om. Caci pe el il vad. Pentru cel de alaturi nu e nevoie de ochii sufletului. Il ating si ma atinge. il vad si ma vede.
Dar, dincolo de toate, il intristez si, inevitabil, ma intristeaza! ii gresesc si imi greseste. Hristos nu este un idealist. Nu Se hraneste cu vise imposibile. Stie ca omul este supus greselii. Ca ranirea aproapelui este prea des chiar un mod de a fi. Nu S-a mintit si nu ne-a mintit. Nici nu a spus: "Si ne iarta greselile noastre precum si Hristos ne iarta pe noi..." Nu ar fi drept! Ci a lasat absolut totul in mainile noastre! Sunt iertat daca iert. Dumnezeu ma iarta daca eu il iert pe celalalt. Altfel nici ca se poate!
Cel ce a stat pe nedrept pe Sfanta Cruce nu cere nimic in schimb. Nu vrea multumiri. Nu cerseste cuvinte de lauda. Nu face din acestea o conditie a fericirii si a mantuirii noastre! Se gandeste doar la noi. Se lasa pe Sine la discretia noastra. Se retrage cu multa smerenie. Lasa mantuirea celuilalt in mainile mele! Si a mea in mainile celuilalt! Iar El va face dupa cum hotaram noi. Nu ne cere sa murim pe Crucea Lui. Dar ne cere sa omoram egoismul nostru pe Crucea proprie! Ne cere sa nu ne comportam ca si cei ce L-au rastignit pe Cruce. Nu ne cere sa patimim pana la sange. Dar ne cere sa iertam din toata inima. Si, din pacate, tocmai aceasta ne este uneori cu mult mai greu...
Nici nu a zis: "Iubiti-Ma asa cum si Eu v-am iubit pe voi!"... Iubirea nu bruscheaza. Nu ne cere si nu ne obliga. Ci spune doar atat: "Sa va iubiti unii pe altii asa cum Eu v-am iubit pe voi!" Ne-a aratat cum se iubeste. Ne-a invatat ca Tatal atat de mult ne-a iubit, incat pe Fiul Sau L-a dat Crucii, L-a dat patimilor si mortii. Si atat! Apoi Se retrage smerit undeva, in umbra noastra, inapoia inimilor noastre. Si nici nu a lasat multe porunci. Ci numai una: a iubirii reciproce. Si nu a pus multe conditii mantuirii noastre. Ci numai una: a iertarii reciproce. O porunca ca o rugaminte, ca o dorinta nascuta din prea multa iubire. Si o conditie ca un indemn parintesc, ca o mangaiere suava peste mult prea impietritele noastre inimi.
Spun unii sfinti ca Hristos ne iubeste nu doar cu o iubire enorma. Nu se multumesc cu acest termen. Si spun ca ne doreste cu o iubire nebuna! Exact acesta este termenul! Cu acea iubire care nu precupeteste absolut nimic pentru a castiga atentia si increderea celui iubit. Caruia i-a daruit cosmosul intreg cu toata splendoarea lui, incepand de la cel mai mic gandacel si pana la imensele galaxii ce ne inconjoara. Dar vazand indiferenta si nerecunostinta omului, S-a asezat de buna voie pe Cruce si a ramas acolo in, chip tainic, cu bratele larg deschise pana la sfarsitul veacurilor. Asteptand, implorand si dorind cu o nebuna dragoste pe om, inima lui, daruirea lui.
Iar pe Crucea aceasta a spus Hristos: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac!" A inteles, intr-un final, ca iertarea dintre oameni este probabil cea mai grea indatorire pe care le-a lasat-o. El nu a vrut sa fie asa. Parca nici nu a stiut ca fiinta aceasta creata de El nu va ierta exact dupa chipul si asemanarea Celui ce a iertat pe om chiar si inainte ca acesta sa-I greseasca. De aceea nici nu ne-a impovarat cu multe porunci...
Doar una si este prea destul omului: sa ierte orice si oricat din iubire. Iar omul nu a iertat. Nici macar pe Hristos! Desi, paradoxal, El nici macar nu-i gresise cu nimic. insa omul, din reaua lui obisnuinta, L-a condamnat, L-a trimis pe Cruce. Iar Domnului nu I-a ramas decat sa-I ceara Tatalui sa-l ierte. Oricum. Dincolo de acea conditie ce aducea iertarea peste oameni doar daca ne iertam reciproc. Nu vrea sa moara inainte de a aduce peste oameni stergerea unei vini absolute: aceea de a-L ucide pe Cel ce a venit sa ne dea viata. Dar si de vina de a nu primi Iubirea si iertarea Lui, vina de a-I provoca prea multa suferinta...
Atunci cand nu iubesti, intr-adevar nu stii ce faci. Nu intelegi rostul propriei existente si nu realizezi consecintele faptelor tale. Nu faci decat sa-ti ignori propriul suflet si sa anulezi legatura de apropiere iubitoare cu Dumnezeu si cu aproapele.
Daca omul ar fi vrut sa-si ceara iertare, istoria omenirii ar fi fost cu totul diferita. Adam si Eva n-ar fi pierdut raiul, caci Dumnezeu era dispus sa ierte orice si oricat. Nu mancarea din pomul oprit i-a scos din rai, ci faptul ca n-au cerut iertarea Domnului! Si nici macar reciproc nu s-au iertat, ci s-au invinuit unul pe altul si amandoi pe diavol. Iar pe langa toate, Adam L-a invinuit si pe Dumnezeu! Un simplu: "Iarta-ne!" ar fi adus istoria la momentul anterior caderii. Dar aceasta divina formula a lipsit... Si aceasta lipsa L-a condamnat pe Hristos la Cruce. Caci Fiul Omului oricum ar fi venit printre oameni. Oricum S-ar fi intrupat. Dar suferinta Crucii numai omul a hotarat-o. Daca ar fi cerut iertarea divina, Hristos n-ar fi fost obligat sa patimeasca. Ar fi venit doar sa ne iubeasca deplin, sa ne desavarseasca in iubirea Sa. Dar asa, a patimit tocmai pentru ranile provocate fiintei noastre de moartea nascuta din neiertare...
Insa omul a cazut. A murit. A ajuns in iadul in care nu mai exista iubire. In starea in care nu mai stie sa-si ceara iertare. Sufletul se impietrise in starea initiala, a lui Adam celui cazut. Asa se face ca Hristos Se pogoara la iad pentru a-i darui omului din nou iertarea. A iertat pe om fara ca acesta sa fi cerut si l-a chemat la iertare.
Si pentru toate, repet, a pus o conditie simpla, la indemana oricui: sa ierte pe cel de langa el. Lui sa-i ceara ceea ce lui Dumnezeu ar trebui sa-I ceara... A iubi inseamna a ierta. Nu are rost sa ne amagim ca altfel stau lucrurile. Cunosc oameni care sunt in stare sa ierte absolut orice, mai putin o singura iertare... insa cel ce iarta cu masura, acela se minte pe sine insusi. Caci nu va fi iertat cu nicio masura. Si poate ca va reusi sa minta pe cei din jurul sau. Dar nu si pe Hristos! Cel ce a daruit tot nu accepta jumatati de masura. Macar in singura porunca pe care ne-a lasat-o!
Accepta sa nu stim a ne darui absolut tot ce avem celor ce nu au. Accepta sa ne fie greu a-L marturisi in orice clipa a existentei noastre. ingaduie sa ne mai eschivam de la datoria de a-I darui fiecare gand si fiecare fapta ce ne caracterizeaza. Mai trece cu vederea faptul ca postim de forma si ca mergem la Liturghie doar dupa ce ne-am luptat cu propria necredinta. Dar neiertarea tuturor, fara conditie si fara zabava, aceasta n-o intelege si n-o poate accepta. Caci, am mai spus, este semn al neiubirii. Iar El este doar Iubire!
Dostoievski aminteste cazul unui nobil rus care facea oricand apologia iubirii si a jertfei pentru aproapele. Acest nobil iubea pana la sublim omenirea in intregul ei. Cel putin asa credea! Se contopea cu ea si, macar verbal, se uita pe sine insusi in aceasta ideala iubire. Dar nu putea privi in ochi pe cel de langa el! Iubea omul in general, dar ura omul in sine. Si ce este inima celui ce iubeste o idee, dar uraste sau doar nu accepta fie si macar o singura persoana?
A ierta inseamna a iubi. Caci nu poti iubi fara sa ierti. Iubirea aproapelui merge pana la uitarea sinelui. Merge pana la inima lui. Pana la a fi o singura inima. Si acolo unde doua sau trei inimi se unesc, acolo se vor auzi si se vor simti bataile inimii lui Hristos...
Intrebat fiind cine este aproapele nostru, Domnul nu a dat niciun nume. Nici macar pe Sine nu S-a numit, desi asa ar fi fost normal. Pilda Samari-neanului milostiv nu ne lamureste complet. Ne lasa fericirea de a da noi nume celui cazut printre talhari, celui pe care l-am vindecat cu iubirea noastra. Un singur Nume conteaza si doar o singura fapta: Numele lui Hristos si iubirea aproapelui. Iertarea ce vine de la El si iertarea ce vine de la aproapele. Caci cel cazut intre talhari se va mantui si ne va mantui doar pentru ca cineva, oricare dintre noi, l-a considerat aproapele lui. Asa el ii va ierta pe talhari si va cobori peste noi iertarea lui Hristos doar pentru ca noi am iubit si am cautat sa fim iubiti.
Iertarea ne invata sa iubim. Si sa fim iubiti de Hristos. O invatam cu rabdare si cu multa suferinta. Rupem din noi. Sfasiem acea parte din eu-ul propriu care refuza sa ierte si sa uite. Caci nu vom putea iubi pe Hristos daca exista in aceasta lume fie si un singur om pe care nu l-am iertat exact ca si pe noi insine. Hristos nu uraste absolut pe nimeni. Nici pe Turca-nu! Nici macar pe diavol. Iar in iad vor merge nu cei ce n-au fost iertati de catre Hristos, ci aceia care n-au iertat pe Hristos Cel din inima aproapelui.
Nu exista tinere de minte a raului la Hristos. El nu-Si aminteste raul, asa cum nici soarele nu are umbra. Doar omul, atunci cand va fi in fata Lui, isi va aminti de raul din sine insusi. Si singur se va condamna la iad. La suferinta. Si atunci va fi uitat ca exista cuvantul "iertare". Va lipsi din inima lui acest cuvant. Iar aceasta ii va provoca multa durere, dar nu va sti de ce...
Este timpul sa invatam iertarea. Cu rabdare si cu credinta. Totul e in mainile lui Hristos. Este timpul sa ne apropiem de El si de aproapele nostru. Altfel totul este inutil. Si mult prea banal. Mult prea insignifiant...
Monahul Paulin