Rugaciunea copilului fricos




Doamne, Dumnezeul meu,
Eu fricos am fost mereu.
Vino Tu, cu Crucea Ta,
Si asculta ruga mea:
In lumina sa ma scalzi,
Intunericul sa-l arzi,
De manuta sa ma tii,
Curajul sa mi-l invii!
Eu de-acum Iti multumesc.
Doamne, tare Te iubesc!

Rugaciune puternica pentru momentele grele ale vietii

O,Dumnezeule Mare, mantuieste-ma de toate relele;
O,Dumnezeule Mare,care ai harazit magaiere tuturor Sfintilor,harazeste-mi-o si mie, Tu care ajuti si sprijini toate lucrarile, ajuta-ma si sprijina-ma in toate nevoile, scapa-ma de toate primejdiile, de toti dusmanii vazuti si nevazuti.
In numele Tatalui care a creeat lumea, in numele Fiului care a rascumparat-o, in numele Sfantului Duh care a implinit legea in toata a ei desavarsire.

Binecuvantarea lui Dumnezeu Tatal care cu cuvantul a zidit lumea, sa fie pururea cu mine ......!
Binecuvantarea Domnului Iisus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, sa fie pururea cu mine.....!
Binecuvantarea Sfantului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, sa fie pururea cu mine ... !

Doamne, norii grei ai nenorocirilor si ai supararilor se abat asupra capului meu si intristarile sfasietoare ma coplesesc, dar ma mangai ca Tu ma iubesti si aceasta incredintare ma incurajeaza. Plin(a) de nadejde in dragostea si bunatatea Ta, nu voi lasa sa ma biruiasca impotrivirile soartei, ci ma voi lupta cu curaj, caci numai cu ajutorul Tau voi reusi.

La tine , dar Preabunule Doamne , alerg si ma rog:vino grabnic si ma mantuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mantuit si pe Petru cel ce venise pe apa; intinde-mi mana ca si lui si mai presus Doamne da-mi sanatate si..........(se spune o singura dorinta).

Doamne, ai mila si nu zabovi si primeste cu bunatatea Ta rugaciunea mea ce o fac catre Tine, apara-ma cu Harul Tau si ajuta-ma sa fiu statornic in angajamentul ce-l iau fata de Tine: de a da o bucata de paine la saraci si de a ma ruga pentru cei aflati in primejdii sau suferinta si pentru mantuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste dusmanii mei cunoscuti....(se spune numele) si necunoscuti si indreapta-i cu ganduri bune spre mine si spre toti ai casei mele.

Tu Doamne, doresti ca omul sa traiasca in unire si dragoste pe pamant.
Fa-i si pe cei ce ma asupresc, ma urasc, ma chinuiesc, ma napastuiesc, ma descurajeaza, ma desconsidera, sa cunoasca milostivirea Ta si lumineaza-le Tu , Doamne, inima lor si fa-o primitoare de dragoste, ca sa traim in deplina unire, cu inima curata si ne iarta noua greselile ,precum iertam celor ce ne gresesc noua.
AMIN!

A ierta inseamna a iubi
O intreaga viata poate nu facem altceva decat sa invatam ce este iertarea. Pana si Dumnezeu, Cel Bun si Milostiv, invata si El sa ierte. De ce spun acest lucru, care poate sa provoace mirare? Voi da dreptate celui ce-mi va spune ca El, Dumnezeu fiind, nu are cum sa nu ierte. Dar tin sa spun ca nu e drept sa uitam ca omul a aparut numai fiindca Dumnezeu a vrut ca el sa apara. Iar perfectiunea iubirii din sanul Sfintei Treimi nu avea nevoie de iertare. Acolo unde iubirea nu e alterata, nu este nevoie de iertare. Caci Iubirea iarta doar ceea ce nu este Iubire. Iarta tot ceea ce nu tine de sine, tot ceea ce a iesit de la sine.
Iertarea, nevoia ei, a aparut odata cu omul. Fiinta aceasta, creata din pamant si purtatoare de suflare divina, nu poate exista fara iertare. insasi numele omului este "iertare"...
De la prima lui cadere si pana la ultima lui suflare, acesta este cuvantul de care atarna viata, dar mai ales vesnicia lui. Si tot pe el, pe om, spuneam ca invata omul sa-l ierte. Fara om, Dumnezeu ar fi doar Iubire. Dar pentru ca exista omul, El este Iubire si iertare.
A iertat Dumnezeu atunci cand omul a ales pentru prima oara sa nu-L mai iubeasca. Si de atunci totul se rezuma la acest tainic si desavarsit act al iertarii. Adica al iubirii neconditionate.
Omul L-a obligat pe Creatorul sau sa-l ierte. Altfel nu se putea. Altfel risca sa se intoarca in nefiinta din care a fost chemat la viata. Iar Dumnezeu, dintr-o iubire fara margini, a descoperit si iertarea. A primit-o, a acceptat-o si a daruit-o omului pentru vesnicie. Doar pentru ca acesta sa mai poata trai.
Nu are rost sa ne inchipuim lumea fara iertarea divina. Atunci cand S-a hotarat sa il creeze pe om, Domnul a stiut ca, oarecum, trebuia sa adauge ceva si pentru Sine. De ce? Pentru ca El stia ca aceasta creatura a mainilor Lui va gresi. Stia ca va parasi Iubirea Lui si ca va cadea. Dar l-a iubit si asa. I-a iubit libertatea care se desprindea din libertatea Sa si care, prin pacat, se indrepta cu pasi repezi spre haul neantului. Nu l-a creat pentru a-l tine doar pentru Sine. Nu l-a legat de inima Sa si nu l-a obligat sa stea in bratele Iubirii Sale. L-a creat si l-a chemat la Sine. L-a iubit, dar nu l-a sufocat cu Iubirea Sa. L-a creat ca sa fie al Lui, dar nu ca sa-l posede ca pe un obiect.
Si acest joc divin al iubirii are si alte valente! Dumnezeu a creat pe omul care avea sa-L puna pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu. A creat din iubire aceasta fiinta, desi stia ca-L va condamna la Cruce. Caci, la urma urmelor, Crucea nu e un accident, nu este ceva hotarat de om. De aceea si vorbim de nebunia celor ce nu iubesc Sfanta Cruce! De ce? Pentru ca Sfanta Treime a privit Crucea atunci cand a zidit pe om! Si, luand cu mainile Sale tarana din tarana, a facut omului mainile care vor pironi pe Hristos pe Cruce. Si facandu-i gura, a stiut ca doar asa va putea omul sa strige "Rastigneste-L!"
Dar, cum totul este la Dumnezeu Iubire, atunci El a mers pana la capat cu actul crearii omului. Nu zic ca s-ar fi modificat ceva la Cel Atotputernic! Doar ca Iubirea invata cu rabdare sa ierte. Nu ne cere nimic in schimb. Nu vrea nimic pentru Sine. Iubirea era absoluta si desavarsita intre Persoanele Sfintei Treimi. Omul ar fi putut prea bine sa lipseasca inca o vesnicie de acum incolo. Dar Dumnezeu a vrut alaturi o fiinta care sa iubeasca cu Iubirea Sa. A vrut sa mai existe cineva aproape ca si El! Sa simta ceea ce simte El. Sa iubeasca asa cum iubeste El. Sa imbratiseze bucuria deplina asa cum si El o imbratiseaza...
Si ar mai fi ceva... sa ierte asa cum doar El stie a ierta! Iertarea a aparut doar pentru ca omul ar fi murit fara ea. Dumnezeu Se ofera si in acest caz. Da absolut tot. Dar, din nou, nu atenteaza la libertatea omului. Caci acesta se usuca sufleteste, se intuneca si abia mai traieste fara aceasta iertare. Dar, in prea multe cazuri, omul nu cauta iertarea. Nu mai simte nevoia ei.
Iar Dumnezeu nu are ce face. Vointa si puterea divina se opresc acolo unde incepe libertatea umana. Aici doar omul singur este stapan absolut. El porunceste si Dumnezeu respecta. Cu sfintenie si pentru vesnicie. Caci El nu poate si nici nu are pentru ce sa-Si ceara iertare. El doar iubeste. Deplin si neconditionat. Iar Iubirea niciodata nu are nevoie de iertare. Caci nu greseste. Nu cade si nici nu raneste. Doar se daruieste in mod plapand, suav si tot mai deplin. Ea este Lumina, iar aceasta nu greseste. Ea este Adevarul care nu poate sa cada. Ea este Viata, iar Viata este Dumnezeu. Numai Iubire...
Dumnezeu nu ne ofera iertarea Sa precum un despot ascuns in ceruri de nepatruns. Nu ne-a privit niciodata de Sus, de la distanta. Ci inca din prima clipa S-a uitat in ochii nostri. A suflat duh de viata in noi si/ de atunci incoace, El rasufla langa noi. O clipa de ne-ar fi parasit, ne-ar fi inghitit neantul. Ne tine in mana Sa dreapta, chiar daca aceasta mana a Sa, din cauza aceleiasi libertati a omului, este condamnata sa se intinda pana in iad... Tot ca sa tina pe omul care a ales sa nu fie iertat. Nu ca nu ar vrea Dumnezeu, ci pentru ca el nu a vrut ca Dumnezeu sa vrea! Omul hotaraste voia Domnului!
Omul vrea sau nu vrea sa iubeasca si sa fie iubit, sa ierte si sa fie iertat. Iar Dumnezeu Se supune. Nu are nimic a reprosa cuiva. Nici macar omului... il respecta si Se respecta. Este riscul ranirii unei Iubiri care, dupa cum am mai spus, nu avea nevoie de om. Si este riscul deja implinit ca Iubirea sa ajunga in iad.
De ce? Pentru ca omul a dus-o acolo. A tarat-o dupa sine cu lanturile libertatii sale prost intelese.
Caci Dumnezeu S-a pogorat printre oameni. S-a facut Om. Hristos insusi a venit sa caute pe om. Sa-i arate in inima sa locul in care se afla iertarea. Dorinta de a fi iertat. Sa-i arate tocmai ce inseamna sa fii om. Vine sa respecte vointa omului pana la capat, dar sa-i arate din nou si ceea ce vrea Dumnezeu. Sa-i reaminteasca existenta Iubirii. Sa-l invite la libertatea cea adevarata. La propria libertate! S-a coborat ca sa-l ridice...
Dumnezeu S-a facut Om ca omul sa devina dumnezeu. Dar pentru toate acestea era din nou nevoie de iertare. inapoi era iadul, cu toata ura lui. Iar in inima omului se cadea sa fie din nou raiul iertarii si al Iubirii.
"Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..." Dumnezeu asculta de om. il urmeaza. Iarta dupa cum el iarta. Caci a coborat printre noi si a ramas extrem de singur. El si Crucea pe care a vazut-o in ochii primului om creat. Si atunci a cautat ca macar oamenii, in toata durerea si uitarea lor, sa se apropie unii de altii. Sa se ierte reciproc. Hristos S-a uitat pe Sine din nou. Nu a cerut nimic pentru Sine. Dar a indraznit sa ceara pentru omul cel de langa om. Caci pe el il vad. Pentru cel de alaturi nu e nevoie de ochii sufletului. Il ating si ma atinge. il vad si ma vede.
Dar, dincolo de toate, il intristez si, inevitabil, ma intristeaza! ii gresesc si imi greseste. Hristos nu este un idealist. Nu Se hraneste cu vise imposibile. Stie ca omul este supus greselii. Ca ranirea aproapelui este prea des chiar un mod de a fi. Nu S-a mintit si nu ne-a mintit. Nici nu a spus: "Si ne iarta greselile noastre precum si Hristos ne iarta pe noi..." Nu ar fi drept! Ci a lasat absolut totul in mainile noastre! Sunt iertat daca iert. Dumnezeu ma iarta daca eu il iert pe celalalt. Altfel nici ca se poate!
Cel ce a stat pe nedrept pe Sfanta Cruce nu cere nimic in schimb. Nu vrea multumiri. Nu cerseste cuvinte de lauda. Nu face din acestea o conditie a fericirii si a mantuirii noastre! Se gandeste doar la noi. Se lasa pe Sine la discretia noastra. Se retrage cu multa smerenie. Lasa mantuirea celuilalt in mainile mele! Si a mea in mainile celuilalt! Iar El va face dupa cum hotaram noi. Nu ne cere sa murim pe Crucea Lui. Dar ne cere sa omoram egoismul nostru pe Crucea proprie! Ne cere sa nu ne comportam ca si cei ce L-au rastignit pe Cruce. Nu ne cere sa patimim pana la sange. Dar ne cere sa iertam din toata inima. Si, din pacate, tocmai aceasta ne este uneori cu mult mai greu...
Nici nu a zis: "Iubiti-Ma asa cum si Eu v-am iubit pe voi!"... Iubirea nu bruscheaza. Nu ne cere si nu ne obliga. Ci spune doar atat: "Sa va iubiti unii pe altii asa cum Eu v-am iubit pe voi!" Ne-a aratat cum se iubeste. Ne-a invatat ca Tatal atat de mult ne-a iubit, incat pe Fiul Sau L-a dat Crucii, L-a dat patimilor si mortii. Si atat! Apoi Se retrage smerit undeva, in umbra noastra, inapoia inimilor noastre. Si nici nu a lasat multe porunci. Ci numai una: a iubirii reciproce. Si nu a pus multe conditii mantuirii noastre. Ci numai una: a iertarii reciproce. O porunca ca o rugaminte, ca o dorinta nascuta din prea multa iubire. Si o conditie ca un indemn parintesc, ca o mangaiere suava peste mult prea impietritele noastre inimi.
Spun unii sfinti ca Hristos ne iubeste nu doar cu o iubire enorma. Nu se multumesc cu acest termen. Si spun ca ne doreste cu o iubire nebuna! Exact acesta este termenul! Cu acea iubire care nu precupeteste absolut nimic pentru a castiga atentia si increderea celui iubit. Caruia i-a daruit cosmosul intreg cu toata splendoarea lui, incepand de la cel mai mic gandacel si pana la imensele galaxii ce ne inconjoara. Dar vazand indiferenta si nerecunostinta omului, S-a asezat de buna voie pe Cruce si a ramas acolo in, chip tainic, cu bratele larg deschise pana la sfarsitul veacurilor. Asteptand, implorand si dorind cu o nebuna dragoste pe om, inima lui, daruirea lui.
Iar pe Crucea aceasta a spus Hristos: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac!" A inteles, intr-un final, ca iertarea dintre oameni este probabil cea mai grea indatorire pe care le-a lasat-o. El nu a vrut sa fie asa. Parca nici nu a stiut ca fiinta aceasta creata de El nu va ierta exact dupa chipul si asemanarea Celui ce a iertat pe om chiar si inainte ca acesta sa-I greseasca. De aceea nici nu ne-a impovarat cu multe porunci...
Doar una si este prea destul omului: sa ierte orice si oricat din iubire. Iar omul nu a iertat. Nici macar pe Hristos! Desi, paradoxal, El nici macar nu-i gresise cu nimic. insa omul, din reaua lui obisnuinta, L-a condamnat, L-a trimis pe Cruce. Iar Domnului nu I-a ramas decat sa-I ceara Tatalui sa-l ierte. Oricum. Dincolo de acea conditie ce aducea iertarea peste oameni doar daca ne iertam reciproc. Nu vrea sa moara inainte de a aduce peste oameni stergerea unei vini absolute: aceea de a-L ucide pe Cel ce a venit sa ne dea viata. Dar si de vina de a nu primi Iubirea si iertarea Lui, vina de a-I provoca prea multa suferinta...
Atunci cand nu iubesti, intr-adevar nu stii ce faci. Nu intelegi rostul propriei existente si nu realizezi consecintele faptelor tale. Nu faci decat sa-ti ignori propriul suflet si sa anulezi legatura de apropiere iubitoare cu Dumnezeu si cu aproapele.
Daca omul ar fi vrut sa-si ceara iertare, istoria omenirii ar fi fost cu totul diferita. Adam si Eva n-ar fi pierdut raiul, caci Dumnezeu era dispus sa ierte orice si oricat. Nu mancarea din pomul oprit i-a scos din rai, ci faptul ca n-au cerut iertarea Domnului! Si nici macar reciproc nu s-au iertat, ci s-au invinuit unul pe altul si amandoi pe diavol. Iar pe langa toate, Adam L-a invinuit si pe Dumnezeu! Un simplu: "Iarta-ne!" ar fi adus istoria la momentul anterior caderii. Dar aceasta divina formula a lipsit... Si aceasta lipsa L-a condamnat pe Hristos la Cruce. Caci Fiul Omului oricum ar fi venit printre oameni. Oricum S-ar fi intrupat. Dar suferinta Crucii numai omul a hotarat-o. Daca ar fi cerut iertarea divina, Hristos n-ar fi fost obligat sa patimeasca. Ar fi venit doar sa ne iubeasca deplin, sa ne desavarseasca in iubirea Sa. Dar asa, a patimit tocmai pentru ranile provocate fiintei noastre de moartea nascuta din neiertare...
Insa omul a cazut. A murit. A ajuns in iadul in care nu mai exista iubire. In starea in care nu mai stie sa-si ceara iertare. Sufletul se impietrise in starea initiala, a lui Adam celui cazut. Asa se face ca Hristos Se pogoara la iad pentru a-i darui omului din nou iertarea. A iertat pe om fara ca acesta sa fi cerut si l-a chemat la iertare.
Si pentru toate, repet, a pus o conditie simpla, la indemana oricui: sa ierte pe cel de langa el. Lui sa-i ceara ceea ce lui Dumnezeu ar trebui sa-I ceara... A iubi inseamna a ierta. Nu are rost sa ne amagim ca altfel stau lucrurile. Cunosc oameni care sunt in stare sa ierte absolut orice, mai putin o singura iertare... insa cel ce iarta cu masura, acela se minte pe sine insusi. Caci nu va fi iertat cu nicio masura. Si poate ca va reusi sa minta pe cei din jurul sau. Dar nu si pe Hristos! Cel ce a daruit tot nu accepta jumatati de masura. Macar in singura porunca pe care ne-a lasat-o!
Accepta sa nu stim a ne darui absolut tot ce avem celor ce nu au. Accepta sa ne fie greu a-L marturisi in orice clipa a existentei noastre. ingaduie sa ne mai eschivam de la datoria de a-I darui fiecare gand si fiecare fapta ce ne caracterizeaza. Mai trece cu vederea faptul ca postim de forma si ca mergem la Liturghie doar dupa ce ne-am luptat cu propria necredinta. Dar neiertarea tuturor, fara conditie si fara zabava, aceasta n-o intelege si n-o poate accepta. Caci, am mai spus, este semn al neiubirii. Iar El este doar Iubire!
Dostoievski aminteste cazul unui nobil rus care facea oricand apologia iubirii si a jertfei pentru aproapele. Acest nobil iubea pana la sublim omenirea in intregul ei. Cel putin asa credea! Se contopea cu ea si, macar verbal, se uita pe sine insusi in aceasta ideala iubire. Dar nu putea privi in ochi pe cel de langa el! Iubea omul in general, dar ura omul in sine. Si ce este inima celui ce iubeste o idee, dar uraste sau doar nu accepta fie si macar o singura persoana?
A ierta inseamna a iubi. Caci nu poti iubi fara sa ierti. Iubirea aproapelui merge pana la uitarea sinelui. Merge pana la inima lui. Pana la a fi o singura inima. Si acolo unde doua sau trei inimi se unesc, acolo se vor auzi si se vor simti bataile inimii lui Hristos...
Intrebat fiind cine este aproapele nostru, Domnul nu a dat niciun nume. Nici macar pe Sine nu S-a numit, desi asa ar fi fost normal. Pilda Samari-neanului milostiv nu ne lamureste complet. Ne lasa fericirea de a da noi nume celui cazut printre talhari, celui pe care l-am vindecat cu iubirea noastra. Un singur Nume conteaza si doar o singura fapta: Numele lui Hristos si iubirea aproapelui. Iertarea ce vine de la El si iertarea ce vine de la aproapele. Caci cel cazut intre talhari se va mantui si ne va mantui doar pentru ca cineva, oricare dintre noi, l-a considerat aproapele lui. Asa el ii va ierta pe talhari si va cobori peste noi iertarea lui Hristos doar pentru ca noi am iubit si am cautat sa fim iubiti.
Iertarea ne invata sa iubim. Si sa fim iubiti de Hristos. O invatam cu rabdare si cu multa suferinta. Rupem din noi. Sfasiem acea parte din eu-ul propriu care refuza sa ierte si sa uite. Caci nu vom putea iubi pe Hristos daca exista in aceasta lume fie si un singur om pe care nu l-am iertat exact ca si pe noi insine. Hristos nu uraste absolut pe nimeni. Nici pe Turca-nu! Nici macar pe diavol. Iar in iad vor merge nu cei ce n-au fost iertati de catre Hristos, ci aceia care n-au iertat pe Hristos Cel din inima aproapelui.
Nu exista tinere de minte a raului la Hristos. El nu-Si aminteste raul, asa cum nici soarele nu are umbra. Doar omul, atunci cand va fi in fata Lui, isi va aminti de raul din sine insusi. Si singur se va condamna la iad. La suferinta. Si atunci va fi uitat ca exista cuvantul "iertare". Va lipsi din inima lui acest cuvant. Iar aceasta ii va provoca multa durere, dar nu va sti de ce...
Este timpul sa invatam iertarea. Cu rabdare si cu credinta. Totul e in mainile lui Hristos. Este timpul sa ne apropiem de El si de aproapele nostru. Altfel totul este inutil. Si mult prea banal. Mult prea insignifiant...
Monahul Paulin

omnului Prodromiţa
(sau Înaintemergătoarea)-sărbătorită pe 12 iulie



Preotul:Binecuvântat este, Dumnezeul nostru ,totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
De nu este preot se zice:
Doamne,Iisuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noi.
Strana:Amin.
Slavă Ţie ,Dumnezeul nostru, slavă Ţie (de 3 ori).
Împărate Ceresc, Mângăietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti,Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă,vino şi Te sălăsluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule , Sfinte Tare , Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de 3 ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
Preasfântă Treime ,miluieşte-ne pe noi .Doamne, curăţeste păcatele noastre .Stăpâne, iartă fărădelegile noastre, Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre , pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de 3 ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
Tatăl Nostru care eşti în ceruri, sfânt este numele Tău ,vie Împărăţia Ta ,facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ .Pâinea noastră cea de toate zilele dăne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre .Şi nu ne lăsa pe noi duşi în ispită şi ne izbăveşte de cel rău şi viclean. Amin.
După aceasta Preotul (citeţul) rosteşte:
Ecfonisul:
Că a Ta este impărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
Doamne miluieşte (de 12 ori).
Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Christos, Imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Christos, Imparatul si Dumnezeul nostru.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu si viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slabit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca ăa nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormant. Fă să aud dimineata mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrajmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Invaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrajmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Şi iarăşi:
Auzi-mă Doamne, întru dreptatea,Ta .Să nu intri la judecată cu robul Tău (de 2 ori).
Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie Dumnezeul nostru slavă Ţie!
Apoi se rosteşte cântarea aceasta pe glasul al 4-lea
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului .
Stihul întâi:
Mărturisiţi-vă Domnului şi chemaţi numele cel sfânt al Lui.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului .
Stihul al doilea:
Toate neamurile m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului .
Stihul al treilea
De la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunat întru ochii noştri.
Troparele glasul al 4 lea .Prodobie :
Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale daruieşte-i, Christoase Dumnezeule. ...
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu-i întoarce neajutoraţi pe robii tăi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat (de două ori).
Slavă …al icoanei

Veniţi ,dreptcredincioşilor , cu dragoste ,să ne închinăm prea sfintei şi de minuni făcătoarei Icoanei ,,Înaintemergătoarea’’şi cu evlavie să o sărutăm ca pe Născătoarea de Dumnezeu ,care pururea ne apără ,izbăvindu-ne din necazuri şi primejdii pe toţi care cerem ajutorul şi mijlocirea Sa .
Şi acum...
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei..
Canonul

Cântarea 1-a glasul( VIII):

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Cine poate Stăpână a înţelege ,sau ce cuvânt poate arăta ,cum chipul Icoanei tale s-a zugrăvit şi fără să ştim cum s-a întâmplat aceeasta , ne închinăm ei cu dreaptă credinţă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Prea slăvite sunt ,de Dumnezeu Născătoare ,toate minunile tale,câte le-ai făcut prin sfântă Icoana ta Prodromiţa,preacurată Mireasă nenuntită.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
A lăuda cu cântări după cuviinţă ,preacinstită icoana ta ,, Înaintemergătoarea’’nu ne este cu putinţă ,Preacurată.Deci în loc de cuvinte multe ,primeşte credinţa noastră şi iartă-ne pe noi robii tăi.
Stih :Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
Având pe vistierul Înţelepciunii,supunându-se rugăciunilor tale ,ca Maicii celei iubite unfiu prea înţelept ,pogoară o picătură din Darul Dumnezeiesc în inimile noastre ca să putem lăuda sfânta icoana ta.

Cântarea aIIIa

Irmos:,, Cel ce ai făcut cele de deasupra Crugului ceresc şi ai zidit Biserica Ta , Tu pe mine mă întăreşte ,Unule Iubitorule de oameni.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Icoana ta cea preaslăvită ,văzându-o poporul român cel binecredincios ,Preacurată ,strălucind ca un nor luminat de fulger , cu mirare a rostit :,,Ce minune înfricoşată şi ce taină neaşteptată este aceasta fraţilor?’’
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Vestea minunilor sfintei Icoanei tale ,, Înaintemergătoarea’’s-a răspândit pe întreg pământul .Iar ceata credincioşilor ,cu sufletele pline de dragoste şi evlavie vine şi se închină înaintea ei cu multă smerenie şi încredere neclintită .

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


Ca un fulger luminos ,preaslăvită icoana ta ,în mijlocul poporului strălucind neîncetat ,a îndemnat pe privitori să strige ţie ,binecuvântată Fecioară :,,Mari sunt minunile tale!’’

Stih :Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
Milostiv să ne faci nouă ,Curată ,pe Fiul tău şi Poarta Raiului deschide-ne-o tuturor celor care cu gând curat şi inimă iertătoare ,ne închinăm Sfintei Icoanei Tale ,, Înaintemergătoarea’’.

Catavasiile cântărei a3a

1.Izbăveşte-ne din nevoi ,Născătoare de Dumnezeu ,că noi toţi după Dumnezeu la tine scăpăm , ca şi către un zid nestricat şi folositor .
2.Caută cu milostivire ,cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Preotul (citeţul) rosteşte Ectenia pomenirii

Miluieşte-ne, pe noi Dumnezeule, după mare mila Ta ,rugămu-ne Ţie auzi-ne şi ne miluieşte.
Strana:Doamne miluieşte( de trei ori).
Preotul:Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru Daniel ,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi pentru toţi întru Christos fraţi ai noştri.
Strana:Doamne miluieşte( de trei ori).

Preotul (citeţul): Încă ne rugăm pentru mila,viaţa ,pacea,sănătatea,mântuirea,cercetarea,lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu N( numele de botez ale celor pentru care se oficiază paraclisul ) şi ale celor prezenţi la sfântul paraclis.
Strana:Doamne miluieşte( de douăsprezece ori).
Preotul (citeţul):rosteşte ecfonisul:
Că milostiv şi iubitor de oameni eşti , Doamne Dumnezeule şi Ţie slavă înălţăm ,Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,acum şi pururea şi în vecii vecilor .
Strana:(creştinii prezenţi la paraclis):Amin.

Sedealna (pe glasul întâi),podobie:

Mormântul Tău Mântuitorule ...
Tablă de Dumnezeu scrisă te cunoaştem Preacurată şi tronul adevărat al Domnului Christos .Pentru aceasta ne închinăm cu evlavie şi cu dragoste sfintei tale icoane ,Înaintemergătoarea ,cea care poartă adevărat chipul tău şi de la care primim toate cele de folos şi tămăduire de boli.

Cântarea a 4-a

Irmos:,,auzit-am Doamne taina rânduielii Tale ,înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta ‘’.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Nimeni să nu se îndoiască de minunea Dumnezeieştii icoane ca să nu cadă în Dumnezeiască urgie,ci să creadă toate cu inimă curată ,ca să primească cu îmbelşugare Darul dumnezeieştii Fecioare Maria.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.Curăţeşte Preanevinovată Fecioară,toată necurăţia sufletului nostru cel plin de patimi , ca totdeauna să sărutăm în mintea noastră slăvita icoana Ta şi să te cinstim pe tine Preacurată Dumnezeiască Mireasă.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe cei care slavesc Sfântă Icoana Ta ,Prodromiţa , cea cu dumnezeiască minune zugrăvită şi se închină cu credinţă acesteia ,păzeşte-i de toată nevoia şi necazul ,Maică Preacurată.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
Fii pururea cu noi robii tăi ,multmilostivă ,Fecioară şi păzeşte-ne cu sfântul tău Acoperământ ,căci pe tine te avem lumină ,viaţă şi grabnică apărătoare.

Cântarea a 5-a

Irmos:Luminează-ne pe noi ,Doamne ,cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt ,pacea Ta dăne-o nouă, Unule Iubitorule de oameni.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Multe minuni s-au săvârşit de la icoana ta Prodromiţa ,Preacurată ,încă înainte de a ajunge la Sfântul Munte căci aflându-se aceasta în schitul de la Iaşi ,a tămăduit oamenii de boli ale trupului şi sufletului şi a alungat demonii din cei posedaţi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Pe binecredinciosul tău popor , care cu evlavie aleargă din locuri îndepărtate către sfânta ta icoană ,Înaintemergătoarea,binecuvintează-i Stăpână şi casa lor fereşte-o de toate relele întâmplări.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Puternic ajutor dobândim Preacurată de la dumnezeiască icoana ta ,noi robii tăi , ce suntem izbăviţi de toată reaua întâmplare şi te rugm ca şi în clipa morţii să ne mântuieşti de moartea cea năpraznică.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
De toate bolile trupeşti tămăduieşte prea îndurată şi de patimi sufleteşti vindecă prea lăudată prin puternicile tale soliri către Fiul tău ,pe toţi cei care cu credinţă aleargă la sfânta icoana ta ,Înaintemergătoarea şi închinându-se ei,te cheamă în ajutor.

Cântarea a 6-a

Irmos:Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune toate necazurile mele ,că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat şi ca Iona mă rog:,,Dumnezeule din stricăciune scoate-mă !’’

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Caută Stăpână din Ceruri spre noi credincioşii ortodocşi , cei care pururea te slăvim şi linişteşte prin darul Sfintei tale icoane Prodromiţa furtuna ispitelor şi necazurilor pornite împotriva noastră.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Rănit fiind de săgeţile răutăţilor ,tămăduieşte-mă Prea Nevinovată , cu darul sfintei icoanei tale Înaintemergătoarea,căreia mă închin şi o sărut.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fecioară nenuntită, zid nesurpat în faţa vrăjmaşilor ,izbăveşte-ne de necazuri şi primejdii ,punând pe fugă taberele iadului prin puterea razelor de har purtătoare ale Slăvitei icoane tale Înaintemergătoarea.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
Nu va putea limba cea stricăcioasă ,Preacurată Mireasă Dumnezeiască ,să povestească noianul minunilor tale , ce le pogori neâncetat prin Sfânta Icoana ta asupra cinului călugăresc din Schitul Prodromul şi a tuturor credincioşilor ortodocşi ce se roagă cu credinţă şi cu dragoste Slăvitului tău Chip.

Catavasiile Cântării a 3 a

1.Izbăveşte-ne din nevoi ,Născătoare de Dumnezeu Inaintemergătoare ,că toţi după Dumnezeu la tine scăpăm ca şi către un zid nestricat şi
folositor.

2.Caută cu milostivire ,cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Ectenia pomenirii

Preotul:Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule după mare mila Ta,rugămu-ne Ţie ,auzi-ne şi ne miluieşte.
Strana :Doamne miluieşte ( de 3 ori).
Preotul:Incă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru Daniel ,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi pentru toţi întru Christos fraţi ai noştri.
Strana :Doamne miluieşte ( de 3 ori).
Preotul:Incă ne rugăm pentru mila,viaţa ,pacea,sănătatea,mântuirea,cercetarea,lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu N (numele de botez al celor pentru care se oficiază paraclisul) şi a celor prezenţi la sfântul paraclis.
Strana :Doamne miluieşte ( de 12 ori).
Preotul:rosteşte Ecfonisul:Că tu eşti Împăratul Păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie Slavă îţi înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ,acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana :Amin-iar după ecfonis se cântă :
Condacul –pe glasul al 8 lea .Podobie :apărătoare Doamnă.
Chipului tău Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară,ne închinăm credincioşii,cinstindu-l după vrednicie ,căci ne păzeşti şi ne izbăveşti de toate ispitele şi de relele întâmplări.Deci mulţumind strigăm Ţie :Bucură-te ,Fecioară nădejdea şi slava creştinilor .
Preotul:Încelepciune.
Prochimenul-pe glasul al 4 lea :
Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul .
Stih:ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău şi va dori Împăratul frumuseţea ta.
Preotul:şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie ,pe Domnul Dumnezeul nostrum să-l rugăm .
Strana : Doamne miluieşte ( de 3 ori).

Preotul:Înţelepciune drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie.Pace tuturor.
Strana :şi duhului tău.
Preotul:din Sfânta Evanghelie de la Luca citire (cap1 de la 39-49;56)
Strana :Slavă Ţie Doamne ,slavă Ţie.
Preotul:să luăm aminte:

În zilele acelea, sculându-se, Maria s-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda şi a intrat în casa lui Zaharia şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei; şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas mare şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău! Şi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Măreşte, suflete al meu, pe Domnul şi se bucură duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei Sale. Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună cu Elisabeta ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa sa.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.-glasul al 2 lea
Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stihira ,glasul al 2-lea <>
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

Chipul sfintei tale icoane ,prealăudată Născătoare de Dumnezeu ,izbăveşte de toată vătămarea ,pe cei ce se apropie cu dragoste de ea .Mântuieşte Preacurată ,pe cei care nădăjduiesc întru ajutorul tău , cinstind preasfântă Icoana ta Prodromiţa , cea cu dumnezeiască minune zugrăvită.

Mantuieste , Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Sfantului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.
Strana: Doamne, miluieste (de 12 ori),
Cu mila si cu indurarile si cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tau, cu Care esti binecuvântat, impreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi in vecii vecilor.
Strana : Amin.

Cântarea a VII –a

Tinerii cei ce au mers din Iudeea in Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: „Dumnezeul părinţilor noştri, bine esti cuvântat."

Stih: Preasfânta Născâtoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Arată-ne acum nouă păcătoşilor milele tale cele de demult Stăpână ,câte le-am aflat din scrierile psalmistului ,căci strămoşii noştrii cu adevărat le-au şi văzut ,iar noi te rugăm să ne ajuţi să putem povesti şi altora măririle sfintei tale Icoane Înaintemergătoarea.

Stih: Preasfânta Născâtoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Lăudam cu multă cucernicie sfântă Icoana ta,Preacurată şi rugându-ne înaintea ei cu evlavie ,primim toţi dumnezeiască veselie şi sănătate. Stih:Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Icoana ta cea cu minune zugrăvită ai dăruit-o ,Fecioară ,monahilor schitului Prodromu de la Muntele Athos ,spre a fi mângâiere sufletească în necazuri şi întru primejdii păzitoare ,tuturor celor ce locuiesc în acest sfânt locaş.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tu eşti Preasfântă Fecioară porumbiţa cea aleasă a lui Dumnezeu şi prin înălţimea cea mai presus de slavă zburătoare ,iar locaşul tău ceresc Preacurată este grădina cu tot felul de izvoare de apă vie şi răcoroasă şi Raiul cu pomi veşnic înfloriţi şi roditori.

Cântarea a VIII –a


Stih: Preasfânta Născâtoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Când a sosit Stăpână ,preasfântă icoana ta,la Schitul Prodromu ceata călugărilor a alergat cu mare bucurie în întâmpinarea ei şi cu dulci cântări în biserică au adus-o .

Stih: Preasfânta Născâtoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Icoana ta, Preacurată s-a arătat liman de mântuire celor ce locuiesc în Sfântul Munte Athos,iar de la sfântul tău chip dăruieşti tuturor credincioşilor tămăduire de boli ,pentru aceasta slăvim pururea mila şi ocrotirea ta.

Stih:Binecuvântăm pe Tatăl ,pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul.

Locaşul tău Stăpână ,din schitul românesc Prodromu se purifică prin strălucirea ta şi se impodobeşte cu dumnezeieşti cântări ,îmbogăţit fiind cu dumnezeiască icoana ta.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Ipostatnică viaţă ai născut Fecioară pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu ,pe Acela Preacurată , ca pe un bun şi iubitor de oameni ,roagă-l ca să ne scrie în Cartea Vieţii ,pe noi cei ce cu dragoste cinstim Sfânta icoană ,Prodromiţa .
Stih: Să lăudăm ,bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului ,cântându-I şi preaânălţându-l întru toţi vecii.

Irmos:,,Pe Împăratul Ceresc pe care îl laudă Oştile Îngereşti ,lăudaţi-L şi-L preaânălţaţi întru toţi vecii.’’

Cântarea a IX-a


Irmos:,,Cu adevărat Născâtoare de Dumnezeu,te mărturisim pe Tine Fecioară curată ,noi cei izbăviţi prin tine ,slăvindu-te cu Cetele celor fără de trup.’’

Stih: Preasfânta Născâtoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Nectar de milostivire ,Stăpână ,ne-ai izvorât nouă de la sfântă icoana Ta Înaintemergătoarea din care se revarsă râuri de viaţă purtătoare spre izbăvirea sufletelor şi trupurilor noastre.

Stih: Preasfânta Născâtoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Împarte Fecioară bogăţia darului tău ,celor ce cu bună cucernicie slăvesc sfânta Icoana ta,dăruindu-le viaţă paşnică ,îmbelşugare bunătăţilor ,mântuire sufletelor şi împărăţia Cerurilor ,Maica Domnului Christos .

Stih:Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împărăteasa Tuturor,Maică Preaslăvită ,pe cei care binecuvântează preacinstit numele tău şi se roagă cu evlavie Sfintei tale icoane Înaintemergătoarea,ferşte-i de primejdii şi necazuri .Ocroteşte poporul român de toată reaua întâmplare şi nevoia ,acum şi în vremea ce va să vie.

Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.

Veseleşte-i,O ,Preasfântă Fecioară pe toţi creştinii ortodocşi care cu credinţă te cheamă şi cu dragoste cinstesc chipul tău şi primesc de la tine daruri minunate şi veşnice bucurii,căci toate le poţi ,Maica lui Dumnezeu .
-apoi rostim făcând 3 metanii mari:
Cuvinese cu adevărat sa te fericim pe Tine Născatoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru, ceea ce eşti mai cinstită decat heruvinii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fară stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul L-ai născut, pe Tine cea cu adevarat Născatoare de Dumnezeu te mărim!

Preotul tămâiază în biserică altarul şi pe credincioşi sau camera în care se oficiază paraclisul,în cazul în care la locuinţa unui creştin paraclisul nu este oficiat de preot fiind rostit de credinciosul respectiv ,acesta va tămâia singur camera.Apoi se rostesc mărimurile(laudele):
1.Lăudaţi dreptcredincioşilor pe Stăpâna noastră şi pe Fiul Său Dumnezeu închipuiţi pe sfânta Icoană care neâncetat revarsă asupra noastră râuri de binefaceri ,întărire sufletească şi sănătate trupească.
2.O,Fecioară Maria ,preaslăvite şi minunate lucruri a săvârşit Dumnezeu prin tine dintru început.
Mărire ţie,Preacurată ,Muntele cel Sfânt şi netăiat ce ne-ai dăruit Icoana ta minunată Înaintemergătoarea,spre neâncetată bucurie.
3.Veniţi creştinilor cu bucurie şi cu credinţă să cinstim pomenirea preaslăvitei minuni a Maicii lui Christos Dumnezeu ,care în chip negrăit a închipuit dumnezeieştile feţe pe sfânta sa icoană de la care primim neâncetat milele tale cele bogate.
4.Bucuraţi-vă dreptmăritorilor creştini,că Fecioara Preacurată,ne-a dăruit tuturor preasfânta sa icoană Prodromiţa ca pe un zid neclintit de apărare împotriva duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi ,a bolilor ştiute şi neştiute şi ca o chezăşie a mântuirii noastre.

Priveşte cu milostivire , Preacurată Fecioară Înaintemergătoare,pe cei ce se roagă cu smerenie la icoana ta,chemând într-ajutor preasfânt numele tău şi împlineşte precum binevoieşti rugăminţile acestora.

Cu toate Oştile Îngereşti ,cu Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan ,cu slăviţii Apostoli şi cu toţi sfinţii ,roagă-te Preasfântă Fecioară Maria Fiului tău Dumnezeu ,să ne mântuiască pe noi.


Sfinte Dumnezeule , Sfinte Tare , Sfinte fără de moarte ,miluieşte-ne pe noi(de 3 ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
Preasfântă Treime ,miluieşte-ne pe noi .Doamne ,curăţeste păcatele noastre .Stăpâne ,iartă fărădelegile noastre ,Sfinte ,cercetează şi vindecă neputinţele noastre ,pentru numele Tău.
Doamne miluieşte(de 3 ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
Tatăl Nostru care eşti în ceruri, sfânt sfânt este numele Tău ,vie Împărăţia Ta ,facă-se voia Ta ,precum în cer aşa şi pe pământ .Pâinea noastră cea de toate zilele dăne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre .Şi nu ne lăsa pe noi duşi în ispită şi ne izbăveşte de cel rău şi viclean. Amin.
După aceasta Preotul (citeţul)rosteşte:
Ecfonisul:
Că a Ta este impărăţia şi puterea şi slava ,a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.
-apoi în timp ce se cântă (rosteşte) troparul icoanei ,preotul tămâiază icoana Prodromiţa şi pe credincioşi la biserică sau acasă la cei care au solicitat oficierea paraclisului ,atunci când la locuinţa credincioşilor ,paraclisul nu se oficiază de către preot ,citeţul tămâiază singur icoana Maicii Domnului Înaintemergătoarea.
Troparul icoanei –pe glasul întâi :
Născătoare de Dumnezeu ,Pururea Fecioară ,Sfintei şi dumnezeieştei Icoanei tale ,cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne ,o sărutăm mulţumind.Căci prin tr-nsa celor credincioşi le dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor .Pentru aceasta strigăm către tine :Slavă fecioriei tale! Slavă milostivirii tale! Slavă purtării tale de grijă ,ceea ce eşti una binecuvântată!

Preotul (citeţul) rosteşte Ectenia întreită:
1.Miluieşte-ne Dumnezeule după mare mila ta,rugămu-ne ţie ,auzi-ne şi ne miluieşte .
Strana: Doamne miluieşte(de 3 ori).
2.Încă ne rugăm pentru mila,viaţa,pacea,sănătatea,mântuirea,cercetarea,iertarea,buna–sporire şi chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N=numele de botez)şi pentru
ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie .

Strana: Doamne miluieşte(de 3 ori).

3.Încă ne rugăm ca să fie păzit sfânt locaşul acesta ,ţara aceasta ,oraşul acesta şi toate oraşele şi satele ,de boală,de foamete,de cutremur,de potop,de foc,de sabie,de venirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi ,pentru ca milostiv,blând şi lesne iertător să ne fie nouă bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru şi să–şi întoarcă toată mânia care se porneşte asupra noastră ,să ne izbăvească pe noi de îngrozirea Lui cea dreaptă ,care este asupra noastră ,şi să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne miluieşte(de 40 ori).

4. Încă ne rugăm şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să audă glasul rugăciunii noastre ,a păcătoşilor şi să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne miluieşte(de 3 ori).

5.Auzi-ne pe noi Dumnezeule ,Mântuitorul nostru ,nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare ,departe şi Milostive ,milostiv fii nouă ,Stăpâne ,pentru păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.

Strana: Doamne miluieşte(de 3 ori).
După aceasta Preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni eşti , Doamne Dumnezeule şi Ţie slavă înălţăm ,Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,acum şi pururea şi în vecii vecilor .
Strana:Amin.
Preotul:Încelepciune
Strana: Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul L-ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.
Preotul:Slavă Ţie Christoase ,Dumnezeul nostru , Slavă Ţie.

Strana: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.

Doamne miluieşte Doamne miluieşte Doamne miluieşte,întru numele Domnului ,părinte ,binecuvintează.
Preotul rosteşte Otpusul:
Christos ,Adevăratul Dumnezeul nostrum,pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale ,ale sfinţilor ,măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli ,ale sfântului N(al hramului bisericii sau ocrotitorul ceresc al locuitei ),ale sfântului N(din calendarul ortodox al zilei când se oficiază paraclisul),a cărui pomenire o săvârşim ,ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi ,Ioachim şi Ana ,şi ale tuturor sfinţilor să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor.
Stăpână ,primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul .
Toată nădejdea noastră spre tine o înălţăm ,Maica lui Dumnezeu ,păzeşte-ne sub sfânt Acoperământul tău.
Preotul:Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri ,Doamne Iisuse Christoase ,Dumnezeul nostru ,miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.Amin.

Vezi mai multe video Diverse

7:42 AM 3/7 UCENICUL: Am citit cândva, Părinte, Prin reviste şi cărţi sfinte, Că obţinem mântuirea, Că obţinem izbăvirea De la Bunul Dumnezeu, Nu din fapte, cum cred eu, Ci, aceasta, o primesc Numai cei ce se smeresc. Se dă doar celor smeriţi, Celor blânzi şi umiliţi. Mântuirea, aşadar, Înţeleg că e un dar. De-i aşa cum am citit, Cum cunosc în mod vădit Că sunt mândru, sau smerit ?
7:42 AM 3/7 PĂRINTELE: Da, aşa-i copilul meu ! Milostivul Dumnezeu, Cel ce sigur ne iubeşte, Din iubire dăruieşte Mântuirea, fiu iubit, Lucrătorului smerit. Aşadar, te mântuieşti Numai dacă te smereşti. Nimeni nu s-a mântuit Dacă nu s-a şi smerit.
7:44 AM 3/7 Ei, copile-aici i-aici ! În mândrie poţi să pici Când cu mintea nu gândeşti, De nu vrei să te smereşti. Poţi să faci tu fapte bune Cât să nu încapă-n lume. Poţi să faci tu toate cele Dacă au mândrie-n ele... Tot nimic nu foloseşti Şi-n zadar te osteneşti.
7:45 AM 3/7 Pe om, dacă nu-i smerit, Îl cunoşti în chip vădit După cele din afară: După gesturi, bunăoară, După port şi dor fierbinte, De a fi mereu în cinste. Pe cel ce e mândru, frate, Îl citeşti ca într-o carte, Căci el vrea cu insistenţă Să tot iasă-n evidenţă.
7:46 AM 3/7 Ca să înţelegi mai bine, Ce subtil lucrează-n lume Şi cu câtă energie Spurcăciunea de mândrie, Cu mulţimea ei de fiice, Ucenicul meu novice, Am să-ţi dau nişte exemple, Care-mi par mai concludente, De mândrii de-astea... subtile Ce se văd doar prin lentile. Am eu un “binoclu” scump, Ce m-ajută foarte mult.

Postul cu faptele este cel mai primit inaintea Lui Dumnezeu Postul crestin - postirea cu faptele Postul, dragii mei, este bucurie, este curatire de pacate, este - daca vreti - albirea sufletului. Dumnezeu, in marea Lui milostivire, a lasat portite pentru a intra in Rai, iar una din aceste porti este postul. Multi sunt cei ce au intrat in Imparatia Cerurilor spalandu-si pacatele prin post si rugaciune. Daca postul este unit cu rugaciunea si cu faptele cele bune este o cale sigura spre mantuire. Faptele cele bune se pot face la tot pasul nu putem sa spunem ca nu avem ocazia sa facem binele deoarece la tot pasul este cineva care are nevoie de o mana de ajutor, de un sfat, de o mangaere, de o bucata de paine.
6:27 PM 3/4 Am sa adaug aici o istorioara legata de milostenie. Un om mai instarit era in curtea casei sale si - voind sa stea la masa - auzi batai in poarta si mergand sa deschida gasi un om sarac care cerea milostenie. Suparandu-se, inchise poarta si striga saracului sa mearga in alta parte ca el nu poate sa-i dea nimic de pomana. Dar insistand acel sarac sa primieasca ceva, acel om instarit se supara si arunca cu o paine in acel sarac, iar saracul - luand painea - o saruta si multumi Lui Dumnezeu pentru ca se indura de el sa nu moara de foame. Dupa o vreme muri acel om instarit si ajungand la judecata, diavolii puneau toate faptele cele rele in balanta pentru a pune mana pe sufletul lui si pentru a-l duce in iadul cel mai de jos.
6:27 PM 3/4 In zadar cautau ingerii Lui Dumnezeu, ca nu gaseau nici o fapta buna ca sa nu piarda acel suflet pana cand intr-un tarziu ingerul pazitor al acelui bogat isi aduse aminte de acea paine pe care atunci cand o puse in balanta se inclina balanta si cu acea paine reusi sa spele toate faptele lui cele rele. Iata dar cat de mare este milostenia, dragii mei, si cum poate o fapta neansemnata sa ne aduca mantuirea sufletului. Sunt multe lucruri de spus despre fapte bune si mai ales despre felul cum ar trebui sa arate postul crestin, dar o sa ma opresc aici si Bunul Dumnezeu sa ne daruiasca tuturor gandul cel bun spre plinirea celor catre mantuire. Cu dragoste frateasca,
8:54 AM 3/5 ****Cititi Psaltirea ca sa alungati diavolii*** Psaltirea face parte din cartile canonice ale Vechiului Testament. E o carte pentru omul incercat de necazuri si suparari, pentru cel ce-si plange pacatele, pentru cel ce aduce multumire, pentru cel care cere intarire in lupta cu ispitele. Orice om se regaseste in ea. E de ajuns sa incepi citirea, ca sa n-o mai lepezi din mana. Insa, exista credinta ca atunci cand citim Psaltirea, vin asupra noastra numai necazuri. In ochii unor oameni cu o astfel de credinta, citirea Psaltirei este primejdioasa. Nu stiu de unde a aparut aceasta credinta, dar un lucru e sigur: citirea ei nu aduce nici un rau. Dimpotriva, tamaduieste ranile lasate de pacate, pastreaza sanatos pe cel care nu-i atins de boala si pune pe fuga demonii.
8:54 AM 3/5 Potrivit invataturii Sfintilor Parinti, a nu citi Psaltirea, inseamna a iesi la lupta cu diavolii fara a avea arme. Iar daca nu avem arme la noi, diavolul ne ia prizonieri, adica ne face robi ai pacatelor. Este posibil ca oamenii care nu mai au rezistenta in lupta cu pacatul, sa se raporteze gresit la anumite lucruri si astfel, sa considere Psaltirea aducatoare de rele.
8:57 AM 3/5 va ajuta si te va mangaia; pentru totdeauna. Amin”.