Marcela



Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu turma la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!

O oaie ce căzuse jos,
A ridicat-o El frumos,
Si-a pus-o in braţe la izvor,
Blândul pastor, blândul pastor !

El le-a iubit cu dor nespus,
Si viata pentru noi Si-a pus,
Si pentru mântuirea lor,
Blândul pastor, blândul pastor !
Dar mai târziu L-am întâlnit,
Cu spini era împodobit,
Intr-o mulţime de popor,
Blândul pastor , blândul pastor!

Când L-am văzut, L-am întrebat
Cine sunt cei ce Te-au scuipat ?
Atunci a suspinat uşor,
Blândul pastor , blândul pastor!

Si mi-a răspuns duios si lin,
Cei ce Mi-au pus cununi de spini,
Sunt oile ce Le-am fost lor,
Un blând pastor, un blând pastor !
Iar cei ce Mă lovesc turbat,
Sunt oile care pe braţ,
Le-am dus la câmp si la izvor,
Ca un pastor, ca un pastor !

Tăcu si ochii Lui senini,
De lacrimi limpezi erau plini,
Plângea de mila oilor,
Blândul pastor, blândul pastor !
Si-atunci oile au venit,
Pe cruce sus L-au răstignit,
Iar El plângea de mila lor,
Blândul pastor, blândul pastor !
0 Responses

Trimiteți un comentariu